„Ma asez pe un taburet. Ma golesc de ganduri mutandu-mi-le din emisfera drepata a creierului in cea stanga, imi imaginez ca din mijlocul distantei dintre sprancene pleaca un flux de lumina, ca dintr-un aparat de proiectie. In fata mea apare un ecran ca de cinematograf. Difuzez lumina usor pana cand pe ecran apare o usa alba, mancata de timp. Ma ridic si intru in camera trecutului. Acolo ma intalnesc, de fiecare data cu cei dragi mie, cei vii, cei plecati...e lumina acolo, e multa liniste si...dragoste!”
Am fost un copil foarte fericit. Liber, nebun, golan. Parintii mei, m-au tratat de la inceput ca pe un prieten. Nu au fost certuri, batai sau, mai rau fracturi sufletesti. Pur si simplu, o nesfarsita si blanda camaraderie. Aveau insa o metoda infailibila de a ma pedepsi! Imi amintesc „tratamentul”, dupa o mare magarie pe care o facusem la scoala: corigent, aproape repetent, cu 268 de absente, inainte de trapta a II-a. Au aflat de la bunica, saracuta, pe care o mintisem inca din clasa a VIII-a ca sunt un elev briliant, aproape olimpic, introvertit si cult. Mandra de o asemenea progenitura in familie, scumpa de ea, imbracata cu o blana roasa, neagra, cu un chistoc de „snagov „in coltul buzei, mergand incet, dar mandru, s-a dus la o sedinta cu parintii, pe care eu nu am putut-o opri. (nici acum nu stiu de unde naiba facuse diriga rost de numarul bunicilor; ha, ha pe alor mei il tineam mai secretizat decat dosarele politicienilor de azi). A zambit la inceput cand veni vorba de mine, ca mai apoi sa faca o criza de apoplexie, un atac de panica si un soc psihologic complex. Nepotul ei genial nu era decat un derbedeu, ultimul din clasa, nepoliticos, si tantalau facut gramada! A doua zi, ai mei, divortati fiind s-au intalnit la mama, unde locuiam si s-au hotarat sa ma invite la Atenee Palace. Nu banuiam motivul, dar nu m-a mirat, caci eram obisnuit cu un fel de a trai monden: tatal - cineast, mama – profesoara de romana la Facultatea de Filologie...va imaginati!
Am mancat pe rupte, am ras, am glumit, eram foarte fericit ca-i vad din nou impreuna. O familie! Ca un facut, absolut intamplator, mama m-a intrebat ce vreau sa fac cu viata mea. Cam serioasa intrebarea in contextul unui vin dulce si a unei inghetate cu frisca. Tata, un mare mistocar, pletos, cu barba, intordeauna la patru ace, degajand un miros de parfum discret amarui, mi-a facut cu ochiul lovindu-ma frontal: „ noi te iubim, oricum, chiar si...gunoier...”, Mama mi-a intins pachetul de tigari, pe care evident l-am refuzat, desi eram ( pe atunci) al doilea fumator din familie, dupa bunica si a continuat duios: „ noi stim foarte bine cat esti tu de valoros, nu avem nevoie de o confirmare din partea scolii, dar cu asemenea note si fiind la un pas de exmatriculare, neintrand la treapta, vei fi nevoit sa te muti la o scoala profesionala; unde ai vrea: masini, frizerie, tamplarie, ca stiu eu un inspector care ne poate aranja ceva, poate la scoala de ospatari...” Clinchet de cupe, sampanie...Are rost sa va mai spun cum m-am simtit? Sau ca m-a bustit plansul, de credeau cei din restaurant ca tocmai am aflat vreo veste funebra...Asa se purtau parintii mei cu mine. Mai tarziu, mama, cea mai buna prietena a mea, pleca saracuta la film, lasandu-ma sa-mi fac de cap in garsoniera cu vreo colega emancipata.
Desi, despartiti, au reusit fiecare sa umple in mine jumatatea de care aveam nevoie. Vacante aventuroase cu mama in Fagaras, pe trasee cu grad mare de risc din cauza avalanselor si a vantului, sejururi la hotel cu piscina si jocuri mecanice impreuna cu tata la Poina Brasov, in rest program de voie. Ca din intamplare, mai gaseam cate o carte lasata de mama, in calea mea. Relatiile mele cu parintii si bunicii au fost mai degraba niste initieri decat educatie.
Mama, camil petresciana pana la esenta, m-a invatat ca dreptatea si curajul de a nu face compromisuri sunt singurele cai prin care poti sa devi si sa te mentii demn, de la tata am inteles ca toleranta, eleganta si generozitatea sunt atributele unui barbat adevarat. Am inteles inca de atunci, de la ei ca viata este o poveste care trebuie traita intens si cu bucurie!
M-am insurat si ma straduiesc din rasputeri sa ma comport cu fiica-mea, , cel putin la fel de luminos ca ai mei cu mine.
Nimic nu este mai important decat familia!
Te-am primit azi in camera mea secreta. Nu uita ca si tu poti calatori prin trecutul tau, si sa gasesti acolo tot ce ai nevoie ca sa zambesti.
