O relatie devine durabila, dupa un procedeu similar fabricarii lamelor de sabie. Fierul se caleste la temperaturi mari, se raceste apoi brusc in vase cu apa, iar mesterul trebuie sa stie exact cat si cum sa bata otelul proaspat incat sa nu-l rupa, dar sa-l faca suficient de ascutit.
Imbatat de dragoste, omul poate sa faca minuni. Poate zambi in arena cand este sfasiat de leii Cezarului, poate strabate infernul dupa Euridice, se poate blestema prin secole ca misteriosul conte Dracula...Arcanul suprem al tuturor magiilor este iubirea, credintele nu cunosc forta mai mare ca aceasta; singurul curent care strabate cele doua lumi si ii aduce pe cei dragi, plecati, in visul celor vii, arma care taie intunericul ignorantei si al egoismului.
Stiind abia acum toate acestea nu ma mai mira cum, de unde, si mai ales de ce a gasit sotia mea puterea de a ma astepta tot timpul cat am fost plecat. Azi, curatat de patimi, vicii, si orgoliu, plimbandu-ma cu sapca mea a la Gavroche, prin Herestraul pustiu, cu mainile la spate, ma simt ca un leu imblanzit. Desi mai port inca cicatricile luptei mele cu diverse ispite prin jungla atat de Mel Gibsoniana, care este viata, pot sa stau acum pe o banca, cu laptopul pe genunci si sa ma gandesc la un raspuns.
Imi vine mereu in minte, aproape ca o obsesie dezamagirea lui Hristos fata de cei calduti.Am inteles ca nebunia pasiunii, delirul dragostei, chinul zbuciumat al cautarilor, sunt infinit preferabile rationalismului cuminte, calculului steril, conformismului stupid dictat de cenusiul dicton: „pentru ca asa se cade...”Numai reptilele au sangele rece, si unii pesti, dar acestia sunt tacuti si isi petrec viata in intuneric, nederanjati de nimeni si nimic, atat de inerti...incat moartea nu-i poate surprinde cu nimic. Cred ca ai trait cu adevarat, doar atunci cand la plecare, te uit in urma si poti sa-ti spui...”imi vor lipsi toate astea...”!
Dar sa revin la subiect, dupa marea impacarea intre noi, am intrebat-o pe Lili, de ce m-a asteptat, de ce a crezut ca eu voi reveni in viata ei, cand eu insumi imi jurasem un alt drum fara intoarcere. Raspunsul ei a venit ca un dus cu apa incalzita de soare peste un trup plin de praf si obosit .
Dupa ce casa a inceput sa fie goala, iar lucrurile sa devina ostile, dupa ce barbatul acela din fotografii incepea sa nu mai semene cu nimeni, dupa ce ranile au inceput sa se usuce, iar lacrimile sa para ridicole, sotia mea s-a apucat de astrologie incercand sa gaseasca acolo o directie...Si tot calculand ascendentul, nodurile si quadraturile a descoperit o karma comuna, o predestinare. Astrele spuneau o poveste despre faptul ca nu avem cum sa ne desprtim, pentru ca suntem legati azi, de povesti mai vechi...din alte vieti. E foarte greu sa crezi toate astea, cand esti un spirit modern, pragmatic, si atat de tanar incat sa nu te gandesti decat la ziua de azi, poate si la cea de maine, dar inca nepregatit pentru ce a fost ieri...Atunci, poate putin contrariata, sotia mea s-a dus la o manastire unde auzise ca este un calugar batran, care vede viitorul. A primit-o, a ascultat-o, i-a sters lacrimile si a zambit spunandu-i: „ Dragostea este ca un soare...uneori norii sunt mai densi, mai grei, dar daca soarele nu se mai vede, asta nu inseamna ca el nu mai exista. Poti aprecia cu adevarat lumina lui, dupa o perioada ceva mai lunga de intuneric, dute acasa, se va intoarce!”
Incepea sa prinda contur un abur, care pentru toti cei din jurul ei, si mai ales pentru mine nu reperezenta decat o iluzie, o disperare care croseta fantasme pentru ca nu poate accepta adevarul: „Gata, ne-am despartit! Nimic si nimeni nu imi poate schimba decizia, hai sa bem ceva, fac cinste!”
Au trecut zile, saptamani, luni nu se intamplase inca nimic. Lili a mai fost pe aici, pe acolo, a tot vorbit cu diversi oamneni prezenti mai mult in lumea spirituala, decat in asta guvernata de interese si condusa de singuratate, si s-a intarit. Nesiguranta a disparut, fragilitatea, teama, au fost inlocuite de o o fermitate nemaintalnita pana atunci la ea. Sabia era aproape gata! Cand nu si-a mai pus intrebarea: „ Dar oare chiar se va intoarce?” a sunat cineva la usa!
Magie, nu, miracol, nu...Toate chestiunile astea sunt atat de obisnuite atunci cand iubesti cu adevarat!
