Strada Camatarilor nr. 4 (III)

-continuare-

14.

Gigi Ciobanu strabate curtea unei crese. Copii se reped la el, strigand fiecare: “Tata! Tata! Ta-ta! Taticutule! Tatuta! Tata!” O educatoare il ajuta sa se debaraseze de ei…

In biroul Directoarei, o femeie cu buze severe si ochi foarte blanzi…

Gigi Ciobanu: -Stiti… am venit sa… ma interesez… care sunt formalitatile ce trebuiesc indeplinite pentru o infiere…

Directoarea: (emotionata) E un gest nobil din partea dumneavoastra… Ati vazut cata nevoie de dragoste parinteasca au micutii!

Gigi Ciobanu: -Mie-mi spuneti? Si formalitatile? Complicate, complicate?

Directoarea: (cu un zambet complice) Cu un pic de osteneala se pot simplifica… Si ce doriti sa infiati? O fetita? Un baietel?

Gigi Ciobanu: -Nu. Doresc sa fiu eu infiat.

15

Biroul redactorului-sef Vladimir Cristian. In fata lui, Robert il asculta uimit.

Cristian: -Slab. Fara vigoare. Cocolosesti realitatile. N-ai izbutit sa demasti forta malefica a banului… Nu in capitalism, acolo e usor. La noi! Da, la noi, domnule Robert ! V-am spus intotdeauna: nu poleiti realitatea! Fiti critici! Nu va temeti de adevar! Adevarul e aliatul nostru! Dar dumneata? Dumneata dai cu peria, lustruiesti, de pana la urma ajunge cititorul sa creada ca la noi nu mai exista nici un fel de problema, nici o contradictie…

Robert : -Domnule Cristian…

Cristian: (restituindu-i manuscrisul) Mai profund? Mai ascutit? (intra Gontea, coleg de redactie al lui Robert ) Ce vrei?

Gontea: -Il caut pe Victor… o… in sfarsit, o domnule… Plange…

Cristian: (aspru, lui Robert ) Viata dumitale particulara, necorespunzatoare, explica multe… Du-te! Poate din lacrimile unei fiinte nevinovate vei reusi sa extragi curajul… de-a fi autocritic!

In sala de redactie, Lia, cu un pachet in mana (rochia Oanei) face posibilul sa nu planga. Cand il vede insa pe Robert , se repede la el, i se arunca in brate, isi ascunde fata la pieptul lui…

Lia: -Va rog sa ma iertati. Pachetul… stiti… rochia… care mi-ati imprumutat-o…

Din cadrul usii biroului sau, de unde a privit scena, Cristian se intoarce indignat, de atata destrabalare.

Lia: -Numai dumneavoastra ma puteti ajuta…

Robert : (vazand cum toti colegii ii privesc curios, o conduce spre iesire) Am sa-mi perfectionez stilul de innot…

In strada, ea se porneste.

Lia: -Eu am vrut sa termin cu viata, pentru ca Liviu e in pragul sinuciderii.

Robert : (cu rabdarea necesara fata de copii si nebuni) Adica ai vrut sa i-o iei inainte…

Lia: (cu ochii mari) Cum? Nu stiti cine este Liviu?

Robert : -Imi cer scuze: nu. Cultura mea e limitata.

Lia: -Liviu e logodnicul meu.

Robert : -Felicitari…

Lia: -Va bateti joc de mine, aveti dreptate… Dar, noi am intrat intr-o grava tragedie si numai eu sunt de vina si daca din pricina mea el… atunci eu… (iar se agata de el, in plina strada) Dumneavoastra, pentru care meandrele sufletului omenesc nu mai au nici un secret…

Cu totul intamplator – legea hazardului – trece masina judecatorului Murgu, care o duce pe Oana la tribunal… Tanarul judecator vede scena, care – de la distanta respectiva – aduce aidoma cu o imbratisare patimasa in public.

Murgu: -Oana! Nu e barbatul tau?

Oana: (cu ochi de tigru) Nu!

Robert : -Draga… uite, ma faci sa sar in Arges, de la 12 metri… Performanta de campion olimpic si nici nu stiu cum te cheama…

Lia: (cu ochii plecati) Lia…

Robert : -…Lia, ce vrei dumneata in fond de la mine?…

Lia: -Sa ne ajutati…

Robert : -Mai concret nu se poate?

Lia: -Ba da. Sa ne dati o mana de ajutor…

O camera saracacioasa de student. Ghemuit pe o sofa, ca si cum ar vrea sa se apere, LIVIU priveste prin ochelarii lui rotunzi la Mimi, care – protapita in mijlocul odaitei, e acum rea, nemiloasa.

Mimi: -Nu, tinere, nu! Tineretea nu e o scuza pentru necinste!

Liviu: -Mult stimata doamna…

Mimi: -Crezi ca escrocarea unei biete fiinte lipsite de aparare te va ajuta sa ajungi… Inginer sau medic sau…

Liviu: (cu mandrie) Inginer hidraulic (apoi, iar pierdut) Dar eu n-am cerut decat… O mica amanare…

Mimi: -Daca in doua zile nu te prezinti… fie cu banii, fie cu dorinta de-a recunoaste, scriptic, intentia dumitale de a despagubi pe biata persoana de pagubele ce i-ai produs…

Liviu: (ingrozit) Nu! Nu! Asta nu!

Mimi: -Atunci… Puscaria… (iese calcand elastica pe tocurile ei cui).

Jos, in clipa cand vrea sa se urce in taxi, dricul funebru ii taie calea punandu-se de-a curmezisul.

Nutu: -Daca n-as fi eu, cu firma mea, he, he… Scut ! Asta sunt eu… (pe alt ton, blajin) Da-mi niste bani sa-mi cumpar un vagon…

Mimi: (repede, scotand niste bani, nou-nouti din poseta) Poftim pentru doua!

Nutu: (cu un ranjet) Te pui bine cu mine, da’ n-o sa-ti mearga… Crezi ca eu nu vad, crezi ca eu nu pricep? (se urca pe dric si-si indeamna iapa) Hai Ranjito!

-va urma-

Strada Camatarilor nr. 4 (II)

-continuare-

10.

Robert parcheaza masina. Loveste cu spatele o alta masina. Se scarpina la ceafa. Coboara de la volan. Se uita la stricaciuni. Sunt minime. Scoate o carte de vizita si o pune sub stergatorul de parbriz al masinii lovite…

Robert se indreapta se bloc.

Robert deschide usa apartamentului. Din hol spectacolul este hazliu. O pereche de napoleoni atarna de lampa, chiloti, camasi, valize, ciorapi, toate imprastiate vraiste. Pe tastatura computer-ului o coperta de revista. O deznuda scoate limba la el. Robert arunca revista.

Robert priveste spre dormitor. Pe clanta este atarnat un carton: “Don’t disturb!”

Robert se duce la bucatarie. Isi face un ness cu apa rece. Revine langa computer. Da un picior unei genti de voiaj si se aseaza pe scaun. Sta catva timp pe ganduri. Se uita la ceas. Privirile ii cad pe calorifer unde se usuca cateva bancnote si rochia simpla a Liei.

Robert scrie titlul articolului: “BANII NU ADUC FERICIREA”.

11.

O baie cocheta, faianta colorata, “badge”-uri: I LOVE YOU MY DEAR AUNT… THANK YOU, AUNTIE… CAMELIA IS SWEET etc. In spume se relaxeaza, fredonand, cu ochii topiti de iubire, Mimi. Tanara, frumoasa, zglobie…

***

Intr-un halat picant decoltat, vorbeste la telefon.

Mimi: -Conrad? Nu te cheama Conrad? Stiu, Stiu, dar asa-mi place sa-ti spun. Sunt gata. Esti jos? Nu! Nu vreau sa stiu ce inseamna asta! Cobor.

Se imbraca repede, cu gratie. Un taior verde-Nil, vag sportiv.

Coboara sscarile - neasteptat de sordide, de murdare, cu tot felul de boarfe ingramadite. Jos o asteapta un taxi. La volan soferul, mult prea dolofan, cu parul mult prea lung. Sare, cat poate de agil, ii deschide portiera. Pe cartea de vizita, numele soferului: ION PITURCA.

Mimi: -La Obor, Conrad.

Sofer: -Nu-mi mai spuneti asa don’soara Mimi, ca-mi zdrobiti inima si fac vreun accident… (se intrece, plin de sine). Cardiac, bun inteles, ca in ce priveste circulatia…

E gata sa treaca peste zebra, tocmai cand pietonii, care-l apostrofeaza copios, traverseaza. In dimineata radioasa, orasul e stralucitor, proaspat…

Mimi strabate, plina de autoritate, multimea pestrita. Vanzatori de rame, viermusi, mamaliga pentru pescari…

Vanzator: (unui pescar ce ezita). Dom’le, mie-mi vine sa pun gura, da’ caraghiosului…

Pescar: -Nu-s prea vioaie…

Vanzator: (amarat). Daca le tin in drojdie de nechezol… (liric) Nu-i ca cafeaua…

In alta parte, un domn cu ochelari e infofolit in pardesiu cu toata caldura diminetii. Cand trece Mimi drumul isi desface brusc pardesiul: pe captuseala sunt lipite coperti de carti: “Colectia celor 15 lei”, “Aventurile submarinului Dex”, “Amantul doamnei Chatterley”…

Domnul: -Am toate operele domnului Jul. Giurgea…, Maugham, Cronin, Margaret Mitchel…

Mimi trece, napasatoare si dezirabila, prin acest “targ al desertaciunilor”: cosulete cu catei, colivii cu papagali, obiecte indentificabile…

Undeva, se insiruie acvarii. D-l Mincioc, pierdut, pare ca admira capodoperele Luvrului. La un moment dat, incepe sa dirijeze si, pestisorii din acvariu, par ca executa un fel de dans, in ritmul gesturilor lui.

Mimi: (aplauda). Bravo, bravo!

Mincioc: (se intoarce, scoate palaria galant; fata ia devenit impenetrabila). Sardinus Eritrophtalamus nu e in forma azi. Ii lipsesc recifurile de corali din Tuamotu… (Brusc, cu o curiozitate morbida, pe care n-o poate ascunde) Cum se mai simte?

Mimi: (gata sa planga). Rau. Din ce in ce mai rau.

Mincioc: -Voi fi prezent. Pentru cinstea mea, fac moarte de om… Caci sunt un melancolic activ, ca Hippocampus Erectus…

Mimi: -Domnule Mincioc…

Mincioc: -Numele mi-a hotarat destinul: trebuie sa traiesc cu ei, prin ei si pentru ei! (gest spre acvarium) Voi fi prezent!

Mimi: -Cu sau fara?

Mincioc: -Oricum, iscalesc in continuare. Iar semnatura mea, in mediul meu, face cat doi Aureatus Saguivilensis Petre… ori cat trei Ornabicentus Velliperfirates Linne…

Dupa ce ea a plecat, se cufunda in contemplarea minunilor acvatice.

Un vanzator: -Domnu’ Mincioc, sa fie adevarat ca unele broaste testoase traiesc cu sutele de ani?

Mincioc: (furios) Puschea pe limba, puschea pe limba… (isi ia pulsul, apoi arboreaza un zambet satisfacut. Totul e in ordine)…

12.

Taxiul cu Mimi se opreste in fata treptelor impozante ale unei Primarii, unde, o fericita pereche, proaspat casatorita, tocmai este imortalizata in sanul familiei emotionate. Multe doamne mai in varsta. Cand blitzul a strafulgerat, din grupul de privitori se repede un ins, mic, negricios, agitat, cu tamplele carunte si un costum inchis: dupa o privire vultureasca, incepe sa sarute cu foc numai persoanele feminine, in varsta.

O doamna: (clatinandu-se de ameteala sarutului patimas) dar cine e domnul?

Alta: (pe care vijeliosul tocmai o sarutase) Nu stiu. Nu-l cunosc…

Titi Gramada, trece din doamna coapta in doamna coapta si in avantul lui nestavilit e gata sa-i aplice si lui Mimi sarutul sau irezistibil.

Titi: -Pardon. (gest spre doamnele varstnice care coboara, destul de greoi, treptele Primariei).

Mimi: -Stii ce e maine?

Titi: -Ziua in care voi putea-o contempla. (intr-un avant, o ia de umeri si devorand-o din priviri) O iubesc! O ador! O divinizez! Spune-i asta, zi si noapte… Iar daca fericitul eveniment va avea loc, n-am sa te uit. N-am sa te uit! Voi fi pentru dumneata mai mult decat un al doilea…

Mimi: -Stiu. Multumesc. Dar pana atunci…

Titi: -Nimeni n-a trebuit sa-i reaminteasca vreodata datoria sa lui Titi Gramada…

Mimi: -Deci, ai cu ce?

Titi: (devenind distant) Aceasta numai ea, regina sufletului meu pripeag, o va sti… Ma scuzi, fetito. (iese alta echipa nuptiala).

13.

In taxi.

Mimi: -Opreste aparatul de taxat, te rog. (soferul se executa) Acum porneste-l din nou. E o cursa personala…

Soferul: -Atunci, ma priveste pe mine!… (pune o muzica languroasa. Sopteste) O, don’soara Mimi, daca ati…

Dar ea e pierduta intr-un vis interior, fericit se pare, dupa curba ispititoare a buzelor ei…

Un hipodrom plin de lume, care se agita, gesticuleaza, urmarind cursa multicolora a cailor…

Mimi urca scarile, strecurandu-se printre agitatii participanti. Cauta cu disperare pe cineva. In fine, il vede: un tanar inalt, vag matahalos, frumos, plin de sine dar, in clipa aceasta, cu totul absorbit de cursa ce se desfasoara, atat de absorbit incat nici nu baga de seama cand Mimi se aseaza langa el.

Mimi: (cu o brusca si neasteptata timiditate) Gigi Ciobanu… Am venit…

Gigi Ciobanu: (dezlantuit) Misca, ma! Pune pintenu’! Pune cravasa! Sunt intelesi, ma-ntelegi, sa ne jefuiasca! Hai, dom’le! Hai Achille!

Mimi: (cu lacrimi in ochi) Gigi Ciobanu, n-am timp, ma aspteapta…

Gigi Ciobanu: (mototolind programul cursei si aruncandu-l in capul celor din fata) Du-te invartindu-te! (o descopera) Ai venit? Ai vazut? Am pierdut.

Mimi: -Gigi Ciobanu, te implor, fa ceva!

Gigi Ciobanu: -Nu fac? Daca n-am noroc, ori daca ailanti sunt escroci, ce pot face eu?

Mimi: -E fara mila, asculta-ma, e fara mila…

Gigi Ciobanu: (dupa ce si-a ros unghiile) Cum ai venit?

Mimi: -Cu taxiul…

Gigi Ciobanu: -Hai!

O ia de mana, apoi de mijloc; ea se strange in el pierduta… Cand ii vede soferul se posomoraste de moarte; apoi porneste aparatul, marcand porniri dupa porniri.

Gigi Ciobanu: (tolanindu-se pe pernele moi) Tot cu bucalatul asta esti? Altul mai breaz n-ai gasit?

Soferul amorseaza un viraj, care-i arunca pe cei doi unul in bratele celuilalt. Buzele li se unesc. Soferul inchide ochii strans si apasa pe accelerator.

-va urma-

Strada CAmatarilor nr. 4 (I)

Am terminat regie de film, am chiar si-un master in domeniu,dar n-am profesat niciodata. Asta nu m-a impedicat sa visez. Am scris un scenariu, cu 12 ani in urma, pentru examenul de licenta. L-am recitit. Nu e foarte rau. Si pentru ca, uneori cuvintele se sufoca intr-un sertar, m-am gandit sa le scot la lumina. Blogul acesta are cativa cititori fideli. Lor le impartasesc filmul scris. Poate, intr-un timp suspendat in normalitate, cuvintele vor deveni armele unor personaje, iar cititorii se vor transforma in spectatori. Pana atunci, daca nu va plictiseste teribil, va invit la o vizionare virtuala, in care puteti deveni, voi regizorii povestii. Va multumesc pentru atentie si disponibilitate. Il voi publica defalcat in bucati, pentru o lectura cat mai acceptabila:

1.

O masina de culoare deschisa, se angajeaza in depasire. Se apropie de un pod cu arcade. Ziaristul Robert Sarbescu, la volan, asculta la radio propriul sau articol. Voce: “…ancheta cunoscutului ziarist Robert Sarbescu, demonteaza mecanismele jocurilor de interese ale… dar mai bine va lasam pe dvs sa cititi articolul din Atitudinea…”

2.

Pe balustrada podului o tanara, desculta, abia isi tine echilibrul. Pantofii sunt alaturi, pe trotuar. Tanara inchide ochii si se arunca in raul inspumat. O frana brusca. Robert opreste masina. Farurile aproape se lovesc de parapet.

3.

Robert isi arunca haina de pe el. In goana isi scoate si pantofii. Se arunca pe parapet, sare in apa. Cativa curiosi se apropie de balustrada.

Voce feminina: -Ce e si amorul asta…

Robert se afunda in apa. Apare la suprafata, fata e inhatata de umeri.

Voce feminina: -Tase, tu te-ai arunca dupa mine?

Barbatul e preocupat de gleznele unei tinere ce trece impasibila, cu miscari feline, pe langa el, zice:

Voce de barbat: -Tu inoti perfect…

4.

Un dric negru, cu partile laterale acoperite de doua draperii. Un cal de aceeasi culoare, cu pompon din pene in “doliu”, traverseaza podul. Pe capra un barbat in jur de patruzeci de ani, Nutu, imbracat elegant, in negru, cu papion, priveste la lumea adunata pe marginea soselii. Are in picioare papuci de tenis albi. Se uita la masina lui Robert care porneste vertiginos. In urma ei se vad siroaie de apa. Nutu evita cu greu o limuzina din care distingem o voce feminina strigand.

Vocea feminina: -Luate-ar dracu’…

Nutu: (adresandu-se calului) N-o lua in seamă Ranjito!

5.

Redactie de ziar. Birou redactor sef. Cristian Pop Tudorescu se plimba de la radio la birou. Asculta ultimile cuvinte rostite de crainica, din articolul lui Robert . Inchide nervos radioul. Simtim in el ranchiuna, invidie.

Cristian: -Am sa-l dau afara pe poleitorul asta…

Usa se deschide, intra un ziarist, Gontea.

Gontea: -Sefule…

Cristian: -Unde e Robert ?

Gontea ridica din umeri.

Cristian: -La zece sedinta de numar, va arat eu poleire…

Gontea: (se retrage cu spatele) Sefule, am vrut…

Cristian: -De acord dar acum nu vreau eu…

O Dacia Nova opreste la marginea unui trotuar. Aparatul surprinde blocurile masive incolonate ca la armata de o parte si de alta a soselei. Judecatorul Murgu coboara primul si deschide portiera. Iese Oana Sarbescu. Femeia priveste spre un anumit geam.

Judecatorul: -Daca nu m-a sunat, inseamna ca n-a venit…

Judecatorul ii saruta, galant, mana…

Judecatorul: -Maine ai o zi grea… Iti strang pumnii… De altfel si azi ai fost magistrala…

Oana: -Intentionat m-am mutat pe magistrala…

Nova paraie. Oana se indreapta spre bloc. La etajul trei s-a aprins o lumina. Ea n-o vede. Cativa copii se joaca cu mingea. Oana trage un sut direct in sticla usii. Isi duce o palma la gura. Sticla nu s-a spart.

7.

Oana se opreste in fata liftului. Apasa pe buton. Liftul nu functioneaza. Oana urca scarile. Are un zambet fugar pe buze. Ceva interior o inveseleste.

8.

La palierul doi se opreste. Gafaie. Se incruciseaza cu o femeie care mananca seminte. Oana a ajuns la usa apartamentului. Isi scoate cheile din geanta. Cheia nu intra. Oana incearca usa cu mana. Usa e inchisa. Se uita prin gaura cheii. Vede capatul yallei. Cand ridica privirea ochii arunca jaratec. Suna indracit. Bim-bang-ul rasuna. Dureaza catva timp pana ce usa se deschide. Robert in halat. In mana are o rochie. Din holul unde se afla, Oana vede trupul unei fete imbracata numai in chiloti si sutien. Fata isi duce instinctiv mainile la piept…

Robert : -Parca…

Oana: -Parca trebuia sa vin mai tarziu si am venit exact la timp… Cu cine am onoarea? intreaba Oana glacial, trantindu-si sacosa si geanta pe canapea.

Robert : -Oana draga, sa stii, e o neintelegere…

Robert ii arunca fetei rochia… Aceasta, plangand, se imbraca stangaci…

Oana: -Puteai sa-i cumperi una din banii tai… Cati ani ai domnisoara?…

Lia: -Douazeci si unu, doamna…

Oana: -Si la ce scoala ti-ai facut pregatirea atat de stralucit…

Robert : -Oana, te rog, am salvat-o…

Oana: -De la inec…

Robert : -De la inec…

Oana: -Victore, asa nu mai merge, dragul meu baiat… Asa nu mai merge… Eu asud de dimineata pana seara…

Robert : -Parca eu nu asud…

Oana: -Se vede… Altfel n-ai avea pe frunte broboane de sudoare… Muncita… Sper ca nu ma angajezi pe mine ca avocat sa-ti pledez cauza…

Robert : -De ce nu vrei sa intelegi, pentru Dumnezeu… Veneam acasa intr-o goana nebuna… Stii cum o conduceam cand…

Oana: -Cand ti-a aparut de dupa un nor un ingeras, pe care domnul Robert , altruist din nascare, a tinut sa-l aduca de o aripa in patul meu… Nu admit…

Suna telefonul. Robert se duce spre aparat.Face un gest de aparare cu mana…

Robert : -Da, domnule Cristian… Acum o jumatate de ora…

Oana: -S-o creada el…

Robert : -E atat de urgent…

Robert aseaza telefonul in furca…

Oana: -Sunt convinsa ca, la o adica, va fi de partea ta… va depune marturie ca ai sosit inaintea mea cu cinci minute… Sfanta solidaritate masculina…

Robert : -Oana… unde-i fata, se intereseaza el. Alearga spre usa. Nu se vad decat urmele de apa pe parchet…

Oana: -Macar mi-a lasat rochia ei?

Robert se imbraca.

Robert : -Ma cheama la redactie…

Oana: -Si cum redactia te asteapta in rochia mea, la colt…

Robert : -Intelege pentru…

Oana: -Nu vreau sa inteleg…

Robert : -Am impresia ca scenele astea de gelozie nu sunt altceva decat un sistem de amorsare a propriilor tale indeletniciri de dupa program… De cand nu mi-ai mai facut un bors de loboda fara carne… aici ai… Doamna avocat stie numai sa acuze… Fa-te procuror…

Oana: -Mie-mi spui de bors? Nu tu ti-ai luat angajamentul ca mare specialist…

Robert iese trantind usa. Usa liftului se deschide si Robert , nauc, intra in el.

9.

Redactie. Robert isi netezeste parul nepieptanat. Cristian, cu mainile la spate, il lasa sa astepte. Il priveste doar din cand in cand, neprietenos…

Cristian: -Asa nu mai merge, nu mai merge… Poleiala, poleiala si iar poleiala… In timp ce realitatea atat de complexa si supusa mereu unor transformari profunde… Dumnealui… “Cei doi factori – apa si caldura – sunt excelenti atat pentru culturi cat si pentru buruieni… Auzi, si pentru buruieni… Pana aici ai ajuns cu poleirea – si inca la radio – incat pui pe acelasi plan culturile si buruienile… Exclus… Definitiv. Traim un ev… Critica, dragul meu, critica de jos in sus, de sus in jos, de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta… Acum cand multi, in umbra poleirii se imbogatesc fara munca… Cand unii fac din bani un fetis in folosul lor. De asta-i campania acum… Draga Robert , un articol dur, intransigent, adanc si complex… Banii nu aduc fericirea… Ai inteles. Nu aduc… Fond… Patru pagini… Rapid…

(va urma)