Gluma nevinovata rostita soptit la o serata intre baieti

Sti ceva? Nu e deloc usor sa scrii ceva interesant astazi, mai ales dupa ce au facut-o atat de fascinant Coelho, Marquez, Llosa, Eliade sau oricine vrei tu, caci n-am sa dau curs lecturilor mele, chiar acum, asa ca te rog sa fii tolerant cu aceste randuri, care nu au deloc pretentia originalitatii, dar care pastreaza peste ele praful si parfumul unui orasan autentic.Multumesc.

Era foarte urata, grasa, cu pielea alba, ochii decolorati si lipsiti de viata, degete scurte cu ungii taiate in carne, evident virgina, caci nici cel mai generos barbat din lume nu se putea abandona imbratisarii sale de meduza. Fuma mult, manca bomboane iar ciocolata ii ramane multe minute pe dintii mici crescuti sub gingii umflate. Ceva porcin plutea deasupra ei, dar undeva sub pardesiul verde, sub bluza cu cicurei, sub sutienul alb, numarul 5, sub alunite se afla un suflet cu multe camere,majoritatea luminate de un soare bland. Merge greoi prin supermarket, arunca o cutie de macaroane in carucior, o cutie de lapte si cand puse mana pe ketchup auzi o voce placuta in spatele ei
- Te deranjeaza daca te rog ceva?
Barbatul, grizonat, foarte elegant ii zambea ca Omar Shariff. Avea o privire limpede.
- Nu, deloc, spuneti.
- Vreau sa ma ajuti, crezi ca putem merge sa bem o cafea.
Intuind nedumerirea femeii, continua pe un ton calm, prietenos
- Nu e o metoda stupida de a te agata, sunt un om serios, stiu ca te intrebi chair acum de ce te-am ales tocmai pe tine, iti voi explica, mergem?
Monotonia vietii sale, lipsa oricarei surprize, o facura sa accepte, platira la casa si chiar se mira, ca barbatul nu cumparase decat o pereche de sosete negre.
Tacura pana se asejara la masa. Cafele lasau in jur o aroma familiara, ospatarul se uita cam stramb la ciudatul cuplu, pe fata lui putandu-se citi destul de clar nemultumirea ca un barbat atat de prazentabil statea fata in fata cu o piftie fardata ieftin. Ea isi aprins eo tigara.
- Numele meu este Solomon, lucrez la o companie de soft.
- Marta, nu lucrez nicaieri.
O picatura de cafea I se prelingea pe langa buza fiind absorbit ca intr-o sugativa de bluza ei kitchoasa. Barbatul ii intinse un servetel
- Voi trece repede la subiect, nu vreau sa te retin. Sunt invitat la o petrecere si as dori sa ma insotesti
- E un bal mascat si vrei sa-i surprizi pe toti ca ai venit cu monstrul?
Barbatul zambi, dar fara compasiune,fata avea umor si asta-i placea.
- Sper ca nu esti atat de ipocrit si sa-mi spui ca nu sunt urata, arat ca porcul, stiu foarte bine asta, dar Dumnezeau cand m-a conceput, cred ca era stricat la stomac.
De data asta Solomon chiar rase.
- Tocmai ca nu sunt un cabotin, vad ca nu esti tocmai un top model, dar prietenii mei stiu ca sunt insurat cu o femeie ciudata, caci nu m-am afista niciodata cu ea la vreo intalnire. Trebuie sa recunosc ca sunt homosexual, tin asta secret caci altfel m-ar fi dat de mult afara. Numai ca acum nu mai pot da inapoi. Invitatia a fost facuta special pentru doua persoane, ma intelegi, vine si prietenul meu, Paul si daca ai accepta sa ma insotesti…el nu ar fi gelos…
Maria pufni in ras. Ospatarul aduse niste sucuri si nu-si putea dezlipi ochii de la creatura diforma cu aparenta de femeie. Maria ii urmari privirea si se stramba brusc. Ospatarul scapa tava si se retrase umilit. Solomon fuma nerabdator asteptand reactia Mariei
- Ok, dar va trebui sa-mi cumperi haine, si sa-mi dat cateva milioane…o suta de dolari!

(…de unde deducem ca oricat de urata este o femeie, ea are utilitatea ei!)

Nostalgii apocrife

Revad cu o placere intensa “Ultima ispita a lui Cristos”, capodopera lui Scorse, si-mi amintesc ce polemici, ce scandal, ce revolte au starnit imaginile cu Iisus devenit prea om. M-a impresionat,si ma atinge de fiecare data scena in care Iisus e pe cruce si multimea e dezlantuita impotriva lui, in care un evreu batran, cu ochi sireti il dojeneste. Incet, incet se face o liniste de mormant. Se vad doar buzele improscand saliva si maini cu pumnii stransi…apoi, din spatele crucii vine ingerul…frumos, foarte frumos!

Noaptea se desira greu. E abia 3 si somnul fuge de mine ca o pisica dupa ce a primit un spit in fund. Imi fierb un ceai de plante, in care pun trei pliculete de tei. (sunt casatorit, deci nu e nici un pericol). Caut in biblioteca mea formata dintr-un singur corp si gasesc dupa ce m-am umplut bine de praf si am stranutat de vreo 13 ori, evanghelile apocrife editate de Humanitas. Le citesc si-mi ramane in minte cea a lui Iuda, acceasi dupa care s-a inspirat Kazantzakis, apoi scenaristul filmului lui Martin Scorsese. Ma atrage mult latura umana, agitatia, nesiguranta, compasiunea, intelegerea individului Jesua. Pentru mine, e mai putin important daca Iisus e sau nu, fizic, fiul lui Dumnezeu, daca a inviat, sau nu, fizic.Nu sunt teolog, nici dogmatic si nici bigot. Pentru mine e suficient ca exista Iisus Christos ca model, si nu stiu de ce, dar de cate ori ma gandesc la el ma simt fericit, parca as fi intalnit un vechi si foarte bun prieten. Ma enerveaza rau lipsa de toleranta a unor “buni” crestini care tipa facand spume la gura ca doar catolicismul, sau ortodoxia detin adevarul Despre Dumnezeu, ma irita felul in care a devenit crestinismul religie universala, detest inchizitia, imi displace profund imparatul Constantin, care dupa ce si-a vazut opera implinita a murit la fel de pagan, crezand in “Sol Invictus”. Nici mama lui nu s-a dovedit a fi o femeie prea deosebita! Am intuit de multa vreme, mana iscusita a omului in ierarhiile bisericesti si impactul emotional gen show biz al unor prezente precum Papa, dar simt si cred ca dincolo de toate astea exista forte care guverneza lumea dupa o logica a binelui, frumosului si adevarului. Imi place de mor, pilda cu cainele mort, de care se feresc oripilati apostolii, dar despre care Iisus spune ca are totusi, dintii frumosi. Cred in destinul, complice cu individul care isi doreste cu adevart sa implineasca ceva important (sunt aici, partizanul lui Coelho), ma emotioneaza solidaritatea in fata saraciei si demnitatea in fata mortii, si imi place Iisus Christos pentru ca aduce uneori sabia acolo unde raul trebuie taiat!

Stau, si ma intreb, ce ar trebui sa fac, mai intai ca sa intru in armonie cu modelul la care aspir! Ceaiul s-a racit. Imi propun sa gasesc in mine acele insule de lumina, de generozitate si spirit se sacrificiu, sa vad daca as putea sa mor pentru un strain, daca as putea sa sufar nederptatile si umilintele cu speranta ca fiind eu mai bun decat lumea, s-o pot urca cu mine acolo unde “nu este durere, intristare, nici suspin”. Imediat m-I se cuibareste in suflet intrebarea, daca are vre-un rost sa fac toate acestea, daca le-a facut cineva inaintea mea si prin jertfa lui a mantuit Lumea. Cand lumea, din jurul tau este neschimbata: imbuibatii conduc, mediocrii prospera, geniile mor in ganguri si canale, artistii fac reclame la cremwusti, Bush bombardeaza ori ce nu-I convine, teroristii ucid civili, banii cumpara totul, lumea se duce la biserica duminica, iar luni se poarta de parca ar fi semnat contractul colectiv de munca cu Belzebuth, in persoana, atunci n-ai cum sa nu te indoiesti ca undeva proiectul cu “ o lume mai buna” a esuat! Sau poate ca acest concept se refera doar la lumea de dincolo. Ei, atunci nu ma prea intereseaza! Adorm iritat si visez ca manac pizza cu pui si anans pe o tersa cu tei de pe strada Maria Rosetti.

Dimineata ma gaseste terminat de oboseala. Ma dor oasele, gatul si cred ca am racit pentru ca am lasat geamul deschis sa-mi intre noxele direct in piept. Sunt dependent de poloarea centrului si de claxoanele care il isterizeaza pana si pe domnul Surdu. Sunt uimit cat de repede mi-a trecut idea cu traitul, dupa modelul cristic. Imi recunosc slabiciunile si lenea spiritului si asta ma nemultumeste, apoi sunt pe deplin convins ca Dumnezeu se amuza de mine, ca ma place asa cum sunt si ca Iisus Cristos ma bate camaradereste pe umar si-mi spune: “Vezi frate,tie ti-a fost greu o noapte, doar gandindu-te!, intelegi acum ca nu mai e nevoie de un alt Mesia. Am facut Eu, toata treaba asta murdara, tu trebuie doar sa traiesti, sa iubesti, sa ierti si daca se poate sa scrii ceva mai bine, nu stiu, articolele astea ale tale sunt cam subtirele…”