“Alergam foarte grabiti catre niciunde, calcand in fuga noastra peste dragoste, vise, jocuri si miresme, dam iama in bunatatile care expira repede si plini de bani, colesterol si ruj pe gulerul de la camasa murim speriati. Ne miram apoi ca nu intelegem nimic din luminile care vin sa ne ceara socoteala…”
Un baiat caruia, cineva i-a luat valul de pe ochii.
O tema actuala: mai avem timp sa iubim ?
Un cinic ar spune, fugi bai nene de aici cu siropul vascos…pe cine mai intereseaza azi iluzia asta?
Un burtos cu par pe umeri si lant gros sub gusa ar rade stirb si ti-ar raspunde…” fratioare, pe banii mei ma simt bine numai eu, da?!”
Dar un intelept ar zambi si te-ar invata ca avem atatea vieti la dispozitie sa invatam chestiunea asta…
Eu, va marturisesc sincer, am avut un moment cand apele mele limpezi s-au tulburat si m-au aruncat intr-un vartej, pe care unul mult mai talentat decat mine l-a numit “ balciul desartaciunilor”…Sa va povestesc…
Cand barba a inceput sa creasca de la o zi la alta, iar contul si mai repede, cand vanitatea ma facea sa-mi para bine ca sunt arogant, iar ochii imi erau obisnuiti sa vada figuri ametite de aura vedetei, pe nedrept nerecunoscuta international, m-i s-a parut firesc sa vad pe cer un zeppelin pe care sa scrie ca in celebrul “Scarface”: “ the world is your’s”. Bizar, simteam in mine un gol pe care nu stiam cu ce sa-l umplu. Am incercat cu mici sau mari distractii: femei, jocuri, seductii, succese. Cand am vazut ca ramaneam la fel de nud in tabloul gri al eternelor nemultumiri am incercat ca FNI-ul sa inmultesc banii, si tot ca el am reusit…apoi vrajit de o noua aura am inceput sa ma ia de piept cu magraonii zilei si sa dau cu ei de pereti pana m-am gasit plin de sange pe jos in baie. M-a durut aproape un an. Si mai ciudat, nu m-am gandit niciodata ca dragostea m-ar putea satisface, pana intr-o zi, la mare cand stand pe nisip cu sotia mea bucurandu-ne de puzderia de stele vii care erau acolo, parca pentru noi am avut …asa, un fel de revelatie…Si am inceput, exact ca un calculator caruia i-a fost introdus un program antivirus sa depistez momentele din viata mea care nu contineau iubire. Mama, cat erau de multe: greseli mici fata de sefi, mari fata de prieteni, enorme fata de sotia mea si cateva esentiale fata de mine. Acolo pe nisipul de la Vama Veche m-am simtit dintr-o data lipsit de substanta. Mi-am amintit apoi de indemnul Sf. Augustin: “Iubeste si fa ce vrei!”, desigur si de aforismul lui Pavel: “Daca dragoste nu e, nimic nu e”. Era greu…trebuia sa refac un traseu, pe care il abandonasem de mult. Linia ferata ruginise, poteca se umpluse de buruieni, dar mai ales Lili de frustrari. E…dar am inceput sa ma simt dintr-o data liber si dupa 14 ani de convietuire am avut curajul sa-I spun ca o iubesc, si il asigur pe bunul meu prieten Mircea ca nu era nimic libidinos in asta, apoi m-am hotarat sa ma impac cu cei pe care ii dezamagisem ( aici mai lucrez inca).
Incet, viata mea s-a umplut de o lumina de care am ras in repetate randuri si care m-a imbracat putin. Azi incepe sa nu-mi mai fie
Pare anacronic, daca nu desuet sa va vorbesc astazi despre dragoste, dar cum nimic nu e intamplator si toate se aseaza perfect pe tabla de sah a Marelui Regizor, probabil ca se va gasi cineva dintre cititorii acestei mici, dar vesele spovedanii caruia I se va face dor de o noapte plina de stele.
Aici se opresc degetele mele pe claviatura anticului laptop. As scrie ca va iubesc, dar ma tem sa nu devin patetic…ori cum, va asigur ca e de preferat ridicolul fericit, decat sublimul trist si constipat.
Va mai astept …pana atunci aveti curajul sa va jucati cu dragostea, daca vreti ca ea sa fie serioasa cu dumneavoastra!
