Cateva povesti de dragoste

“Viata e o fictiune a carei regizor este Dumnezeu, spectatorii ingerii, iar oamenii isi joaca rolul fie pentru aplauze, fie pentru a primi rosii in cap”

Woody Allen

Intr-o seara friguroasa de noiembrie m-am jucat putin de-a povestitorul si mi-am imaginat cateva scene amoroase la limita. Va rog sa le priviti ca pe un exercitiu, fara nici o pretentie literara.

SMARANDA

Suferea de morbul lui Pot. Oasele I se macinau ca intr-o masina de tocat.Glumea uneori spunand ca el a fost facut din faina si in faina se va intoarce. Boala nu avea leac, prietenii nu aveau rabdare, iar mama lui nu il putea vedea asa. Intr-o noapte muri de inima rea. Lui nu-I paru rau. Avea s-o revada curand si se gandea din ce in ce mai des la asta. Infirmierele erau foarte dragute, doctorul Hans il privea cu o nesfarsita blandete si ii citea in fiecare seara din Thomas Mann si Max Bleher. Personajul din “Inimi cicatrizate” ii era cel mai familiar. Se imprietenise cu moartea si nu-I reprosa decat ca nu este punctuala. Nenorocirea s-a declansat cand cand avea 13 ani. Cacerul a avansat repede, iar acum la 21, Paul avea sa inchida ochii virgin! 7 ani de suferinta, aproape mistica l-au transformat intr0un intelept. Ceilalti bolnavi veneau la el si il ascultau ca pe un preot. Le spunea lucruri amuzante si ii facea sa uite de ale lor! Camarazii lui, crud de sanatosi s-au gandit ca bunul lor amic nu o poate sterge asa de pe aici fara sa cunoasca dragostea trupeasca si se chinuiai de cateva luni sa gaseasca o prostituatat care sa-l accepte asa cum era…un sac diform cu maini si picioare subtiri, ca un gandac urias intors pe spate! Intr-o zi, pe straduta prafuita a celui mai sarac cartier din Braila, baietii au gasit-o pe Smaranda. O nebuna cu parul despletit, care umbla goala pe strazi si se vindea pentru o bucata de paine sau o bere rece.Nu vorbea, avea ochii mici, porcini si buzele carnoase ca ale unui animal de prada. Au spalat-o, au imbracat-o intr-o rochie vaporoasa, care venea pe ea ca pe un dulap si au dus-o la sanatoriu. Paul dormea. L-au trezit usor. Vorbisera cu doctorul Hans, cu infirmerele. Totul era aranjat. Au adus pana si lumanarele si petale de trandafir pe care le-au presarat peste tot. Apoi i-au lasat siguri Paul fusese asezat in capul patului. Smaranda s-a apropiat de el, l-a dezvelit, i-a tras antalonii de la pijama si a inceput sa-I mangaie picioarele ca doua lemne.La inceput stresat, apoi foarte rusinat, Paul a simtit in cele din urma cum intra in erectie. Smaranda s-a dezbracat asa cum se simtea ea cel mai bine, s-a asezat peste el si a inceput sa se miste agitat, stangaci, lipsita total de gratie. Paul statea cu ochii inchisi strangand cu putere din dinti, pana cand s-a descarcat cu putere in pantecele ei. A urmat un moment lung de liniste. Paul a apucat mana Smarandei, a sarutat-o si i-a multumit. Ea a parasit tacuta si goala salonul, cu parul despletit. Ninsese. Infirmierele au schimbat asternuturile. Doctorul Hans era trist. Paul fusese imbracat cu costumul negru care ii era foarte mare. Sicriul din lemn de cires fusese asezat in gropa iar preotul tinea slujba.Bolnavii isi faceau cruce si il plangeau pe micul lor intelept.

Pe o strda saracacioasa di Braila, o fetita blonda se juca cu un calut de lemn. Smaranda zambea fericita!

EUGENIA

Se maritase foarte tanara, si cumva imoptriva vointei ei. Nu era pregatita. Dar Andrei, cuprins de febra lecturilor esoterice, cand aflase ca este gravida s-a hotarat brusc: un babat adevara obtine intotdeauna ce doreste.Iar el dorea coilul, o familie! Si nimic nu-l putea clinti, Dorinta lui a fost atat de puternica incat a alungat pana si demonii care se invarteau prin prejur.Erau saraci, abia daca puteau iesi din casa. Eugenia manca macaroane, iar el friganele. Prietenii treceau pe la ei si le mai lasau mancare. Ea lucra ca invatatoare la o scoala, iar el ca tanar student la conservator, mai facea meditatii la vioara cu cativa pustani de bani-gata.O data au facut-o lata cu santal, slam italienesc, mozarela si somon afumat. Cheltuisera toti banii pe care ii castigase Andrei la bingo.Luca s-a nascut intr-o zi plumburie de toamna. Avea patru kilograme si plesena pampersul pe el. Ce fericiti au fost cand i-au facut prima baita. Andrei a terminat conservatorul si a fost angajat la filarmonica. Eugenia s-a intors la scoala. In scurt timp, talentul si persevernta lui Andrei l-au dus departe. A primit contracte mari la filarmonici din Germania, Austria, Portugalia, SUA. S-au mutat intr-o vila luxooasa, Eugenia si-a deschis o scoala particulara, Luca s-a apucat de Karate.Andrei s-a schimbat. Succesul l-a transformat intr-un barbat sarmant, interesant si cu mare priza la duduitele cu aer intelectual.Incet a inceput s-o insele. La inceput discter, apoi din ce in ce mai neglijent. Eugenia a inceput sa se ingrase, reuza sistematic sa se mai epileze si a devenit foarte certareata, aproape violenta. Viata lor devenise un calvar, iar Luca a fost cel care i-a sfatuit sa divorteze.Andrei a acceptat fara sa ezite si i-a multumit baiatului lui pentru intelepciunea de care a dat dovada. Eugenia a facut o criza de isterie, apoi un soc.Aproape un an, biata de ea a umblat pe la ghicitoare, vrajitoare, astroloage si preoti incercand sa inteleaga de ce si-a pierdut atat de brusc casnicia si de ce nu fericirea. Ba o data, chiar cand era sfasiata d eindoileli si nelinisti si-a fiert niste macaroane. Luca a stattot timpul langa ea si a sprijinit-o. In fiecare dumunica, Andrei venea sa-l ia la el. Eugenia abia daca ii vorbea. Se intelegeau tacit, mai mult din ochi. Intr-o zi, Eugenia s-a dus la sala, apoi la cosmetica, la discoteca, la munte, la unul, la altul. Un doctor, chiar i-a spus ca este cea mai frumoasa femeie din viata lui. Ochii au capatat din nou viata, zambetul i-a luminat fata. Luca era fericit sa-si vada mama renascand.S-a apucat de germana, si-a extins scoala particulara, a deschis o filiala si la Brasov. Devenise o femeie de succes, curtata de barbati mai tineri si respectata de cei mai in varsta! Andrei a avut un accident de masina. Grav. Nu mai putea canta niciodata la vioara. Luca ii aducea in fiecare zi portocale. A venit si Eugenia. S-au privit o clipa in ochi. Andrei a zambit ca atunci cand s-au cunoscut, iar Eugenia a ras, a plans si iar a ras. S-au mutat din nou impreuna.Eugenia a fost alaturi de el I toata perioada cat a durat depresia lui profunda. De ziua lui i-a facut cadou o vioara!

CLAUDIA

Vaporul taia valurile, apusul taia respiratiile, iar ospatarul grec, foarte galant le intinse cupele cu sampanie. Claudia soarbea incet, fatal, constienta de impresia lasata de decolteul obrazinic care ii dezvelea omoplatii. Abia plecasera din Hercalio, iar pana in san torini aveau ceva de mers.Dragos fuma apatic tigara de foi si calcula in gand ce profit ar putea avea daca vinde terenul din Primaverii cu 750 de euro pe metru patrat. Bratara serpuia pe incheietura claudiei facand-ul pe ospatar sa-I dea tarcoale ca un vultur garbovit. Niste englezoaiece bete cantau oribil I will survive.Seara veneise cu noante de mov si albastru pur,iar Claudia isi trase salul pe umeri, urmarind silueta greoaie a sotului ei care plecase in cabina acuzand o durere surda in cap.

“Doamne ce plicticos, e! In afara de bani, nu mai ere nimic sub chelia aia…normal ca-l doare capul!” Dragos nu a fost niciodata un romantic. S-au casatorit rece si luxos, ea fiind o fica asociatului principal de la Global Imobiliare. Avea 35 de ani si nu stiu cat era de frumoasa, dar cu siguranta, distinsa. Degaja un aer glacial, elegant si nostalgic. O tristete jucata ii innobilea privirea de un verde uscat. “ Nici macar de preludiu nu mai e in stare…” Dragos s-a intins pe pat, lipindu-si paharul de whiski de frunte.” 1.980.000 de euro, daca il conving pe Raul sa intre cu 35 la suta din investitie, pot sa cumpar repede lotul de la Guvern. BRDul, acopera terenul si incepem constructia, nemtii…”

Un tip interesant, imbracat intr-un costum de in cerem, bronzat si cu sandale de piele maro s-a apropiat de Claudia, intreband-o in engleza daca se plictiseste. Ea –a privit intens, a tras un fum din Cartierul ei mentolat si lasand usor capul pe spate i-a raspuns cu voce moale ca da. Discutia s-a legat usor, Creta, soare, maslini, cat de limpede este egea si cat de multi englezi sunt la bord. Il chema Steven Lundgren, olandez. Venise in vacanta cu prietenii de la Banca Centrala din Rotterdam, unde era director de credite. Claudia il urmarea pe sub gene cu gesticuleaza nonsalant.

- Iti place bunjee jumpingul?

- N-am sarit niciodata, mi-e frica de inaltime, si apoi

sotul meu nu, m-ar lasa niciodata…

Olandezul a zambit cu subanteles...

- Domnul cu calvitie, e sotul…credeam ca este tatal!

Claudia zambi frumos cu dintii albi sun buzele incarcate de silicon.

Au mers la masa. Homarul, sampania si sarmul olandezului o faceau pe Claudia sa se simta confortabil. Chiar rasese de cateva ori zgomotos. Un amfitrion energic simasliniu ii invita pe toti la Karaoke.

“ Vand vila de pe Toamnei, bag 250.000 de euro in conacul lui Platareanu…” Dragos adormi zambind.

Olandezul canta simpatic cu accentul lui nordic “Et si tu n’existe pas…”Prietenii lui, blonzi, bine facuti si cu ochii albastri dansau cu niste fete tinere si cam zmucite. Ospatarul-vultur statea constiincios la masa lor astreptand bacsisul, dar olandezul plati cu cardul. Atenta la detalii, Claudia ii strecura in mana una de 10 euro. Aerul rece ii intari sfarcurile, fapt ce nu trecu neobservat. Pana la San Torini, mai aveau vreo 2 ore.

- vrei sa vii la mine in cabina, aici e cam frig.

“Doamne, ce ma fac? Asta vrea sa mi-o traga, Dragos doarme mangaind bancnotele lui imputite, iar eu n-am mai facut dragoste de 35 de zile…”

- Da, sa luam si o sticla de sampanie!

- Nu cred ca o sa avem timp, ajungem prea repede.

- Totul se derulase rapid, pasional, animalic. Olandezul avea sa-si ingrijeasca umarul. In mai putin de o ora, Claudia era machiata, la fel de nostalgica si rece asteptand debarcarea. Dragos cu ochii lipiti de somn si cu fata botita o lua in brate.

- Te-ai plictisit draga mea? Iarta-ma dar m-a durut atat de tare capul si cred ca am adormit. Ajungem imediat la hotel si dupa aia…iti fac un masaj!

Olandezul cobori inaintea ei si ii facu discret un semn. Dragos il saluta si el zambind.

“ ce prietenosi sunt englezii astia!”

PASTILA

Toti ii spuneau Pastila.Asta pentru ca se droga cu extasy si era mai tot timpul zapacit.Traia de o viata in Pantelimon si era tarficant, proxenet si cantaret de manele.Facuse si ceva parnaie. Nu era barbat urat, poate cam schilod si…nespalat.Conducea un martan balena si avea parte aproape in fiecare noapte de serviciile lui Suzi, o curva platinata din Chisinau.Intr-o zi fusese prin in flagrant si dus la Jilava.Nu cunostea pe nimeni din celula. “Studentii erau recidivisti: un smenar, un spargator de apartamente, si un admnistrator de SA.Avand scoala, se descurca binisor naeatragand atentia asupra lui. Difuzor totusi l-a luat la ochi si pe cand facea curat la bucatarie l-a acostat:

- Auzi, soro, tu de care imi esti curista sau botista?

Tot il stiau de frica pe Difuzor. Fusese condamnat la 25 de ani, acuse vreo 13 si, se stia, toti bobocii treceau prin patul lui. Mare, gros, cu o fata de mistret si bicepsi de cfr-ist, pe el nu-l putea refuza nimeni.

Inghiti in sec, se uita in jur, nimeni.

-Daca ma lasi in pace, iti dau pastile gratis cat stau aici.sa moara mama!

Difuzor l-a luat tandru de mana.

- Frumusico, ma pis pa pastilele tale, tu in seara asta esti bomboana mea, si am sa te sug pana o sa ma cauti cu salteaua. Am zis! Cum stai cu gaoaza, ca eu sunt dotat si daca esti stramta…te ard, futu-ti fata aia ta de haladita!

Patul era tare. Difuzor mirosea a rachiu aprig de calnau. Dupa o ora de infern, l-a lasat sa plece.

- Te astept maine seara, smecherito, dac nu vii te sparg!

Plangea. Pana acum scapase de “Botez”. IL durea tot corpul si vomita. Colegii de semestru radeau:

- Asa e la inceput, p’orma incepe sa-ti placa, curva mica, ca daca nu vezi partea frumoasa, dai da dracu 2 ani paci’lea.

S-a dus apoi cuminte, in fiecare seara. Si s-a mirat cand s-a simtit prima data gelos. Difuzor se ocupa acum de un hot de masini.Statea singur, mahnit gandindu-se la cat de porci sunt uneori barbatii!

MONOLOGUL UNEI DOAMNE IN VARSTA

Incerc sa nu rosesc, pentru ca voi aborda acum o tema oarecum tabu: cand au femeile orgasm? Cui ii pasa, ar raspunde un domn cam misogin. Nedorind sa fac o introspectie I tumultul trairilor unei biete fapturi lipsite de aparare, voi ataca, delicat si fara intentii belicoase perspectiva unei femei intre preludiu si…post ludiu.Desigur, barbatii au auzit si ei despre aceste doua concepte sanatoase, dar oare sunt ei pe deplin constienti de efectele, de atatea ori devastatoare pe care ele le a asupra noastra? Sunt multi dintre crai, care din experienta au invatat, ca noi trebuie sa fim tinute in brate, rasfatate, alintate…ca suntem in cele din urma dependente de tandrete, ca pentru noi, dragostea nu este un sport extrem, ci o stare de spirit, ca noi preferam oricand lumanarelele parfumate, performantei atletice. Altii, trec cu vederea aceste amanunte, fara importanta cum spun dansii si ne transforma ba in cal cu manere, ba in trambulina sau mai stiu eu ce alt accesoriu olimpic. Noi nu vrem sa tipam de durere, ci de placere, dar sunt atat de multi cere inca mai cred ca forta bruta imblanzeste scorpia! Un alt capitol aruncat intr-un con de umbra este postludiul, pe care multi il confunda cu tigara de dupa! Nu domnilor, nu la sta se refera! Avem nevoie de o imbratisare protectoare, de o vrba buna, ca nu cumva sa ne simtim folosite si…doar atat! Nici nu vreau sa discut aici despre acei masculi feroce care se uita la teevizor in timp ce fac…acestia nu sunt demni de interesul nostru. Avem o reala problema de comunicare intre noi si ei…Vrem sa ne lasam cucerite, dar cu rabdare, atentie si…perseverenta. Din pacate, astazi, mai mult ca oricum, barbatii vor sa comprime timpul ritualului intr-o singura propozitie: Vrei? Da! Ei bine, asta nu se poate. Nu suntem gonflabile. Ne trebuie o cina romantica, o plimbare prin parc, o seara la teatru, si asta nu ca sa le facem paguba domnilor, ci pentru a ne simti si noi actrite in marea piesa a seductiei. Ei de multe nor ne vor doar un décor oarecare…Intre preludiu si postludiu se afla toate framantarile noastre, restul e…tacere!

Acesta a fost tangoul meu cu o muza generoasa care s-a strecurat in fumul tigarii mele de foi cand ma concentram la articolul meu lunar pentru aceasta frumoasa revista. Sper in bunavointa si generozitatea voastra pentru a nu arunca cu rosii in mine!