„Daca este adevarat ca soarele si moartea nu pot fi privite in fata, nu e mai putin adevarat ca in toate timpurile si pe toate meleagurile, muritorii au fost fascinati de misterele dublului abis: -ultralumina-infrumbra- si le-au scurtat nelinistiti”
Robert Godet
M-am intalnit cu Bianca Brad intr-o emisiune televizata. Venise sa pledeze pentru gasirea unei platforme psihologice menita sa le ajute pe mamele care si-au pierdut copiii.Vorbea ferm,dar delicat, mainile ii descriau vag starile sufletesti, iar ochii transmiteau o lumina speciala. Erau ingemanate, acolo speranta, resemnarea, durerea dar si certitudinea ca misiunea pe care si-a asumat-o provine dintr-o dimensiune superioara a fiintei. O priveam, pe furis, tulburat dar totodata admirativ. Vedeam o femeie puternica, hotarata si „insemnata” cu aceea aura pe care inteleptii, luptatorii si chiar tamaduitorii o capata dupa intalnirea cu propria lor natura divina. Mi-am amintit atunci de perspectiva esoterica asupra plecarii dincolo de porti a copiilor, asa cum apare intr-un tratat despre reintrupare, scris de celebrul ocultist Papus si i-am spus ca odata ajunsi in lumea luminilor, copiii care si-au lasat trupurile sub lacrimile si suspinele parintilor zdrobiti de o durere inumana, stiu cata suferinta au lasat in urma lor si aleg impreuna cu ingerii pazitori sa revina si sa vindece! Zambetul Biancai, atat de fin si de patrunzator, totodata, m-a convins ca ea intuise deja un adevar universal rostit de indienii maya, egipeni, greci, alchimisti, kabbalisti sau mistici de pe intreg globul pamantesc: nimic nu se ditruge, totul se transforma si nimeni nu piere ci evolueaza!
Desigur, dincolo de cuvinte frumoase, de randuri inspirate sau de incurajarile celor apropiati, pentru un parinte confruntat cu o asemenea despartire (chiar daca este pentru scurta durata...)ramane o intrebare mai ascutita decat ori ce pumnal: De ce? Aici raspunsurile variaza de la o cultura la alta si de la o religie la alta. Insa in aproape toate sistemele de gandire, de la vechii greci, la persani, de la tibetani la islamisti si de la crestini la aborigenii din Papua Noua Guinee se intalneste o idee comuna: mortii traiesc o perioada ca suflete fara trup si ca in aceasta stare nematerializata ei locuiesc fie in proximitatea celor vii, fie in cer sau pamanat precum si in alte dimensiuni ale universului. Cercetatorii „singurei certitudini pe care omul o are in viata si anumea aceea ca o data va muri” au gasit in studiile lor ca nu exista popor care sa nu isi fi creat o idee despre „lumea de dincolo”. Buddistii cred in ciclurile karmice si ca sa rezum pe foarte scurt, ei spun ca pentru a redobandi starea de Budhi, de Lumina Primordiala, de reintegrarea in Lumea Superioara, sufletul parcurge o serie de experiente in trupul, vazut ca o lume, ca un univers in miniatura, si ca alegerile pe care le face in timpul unei vieti ii creaza premizele viitoarei reincarnari. Pentru crestini, la Ziua Judecatii, Mantuitorul va cerceta vii si mortii, iar sufletele se vor putea duce, conform faptelor, gandurilor si vorbelor defunctului fie in Rai ( aceeasi Lume Primordiala) fie in iad (vazut ca o continuare a suferintelor).
Papus vorbeste despre trei cazuri speciala in desfasurarea acestu proces de transmigrare a sufletelor intre lumi: copiii pana la 12 ani, eroii si cazul lui Dalai Lama. Iata ce credea el, desigur influentat si de invataturile maestrilor sai spirituali ca Hermes Trismegistos, Agrippa sau Paracelsus: „in toate aceste cazuri, sufletul care pararseste trupul va reveni curand in aceeasi dimensiune pentru a-i ajuta si pe ceilalti sa inteleaga minunata logica a Lui Dumnezeu care doreste sa ne arata tuturor ca el este Calea Adevarul si Viata vesjnica”!
Nu voi aborda in acest numar cazurile eroilor si pe cel al liderului spiritual al Tibetului, pentru ca ne-ar trebui mai multe pagini decat avem ci voi contura cateva directii esentiale in privinta micutilor plecati din trup atat de devreme.
O teorie arata ca sufletele isi aleg inca dinaintea intruparii, familia in care vor vietui o perioada si ca uneori au misiunea de a le transmite parintilor un mesaj. Daca ne gandim la Vechiul Testament in care Domnul spune ca greselile parintilor vor fi transferate copiilor, daca ne reamintim jertfa pe care I-o cere lui Abraham si daca intarim din perspectiva crestina cu venirea Fiului care ne rascumpara tuturor pacatul primordial, prin varsarea sangelui Sau sfant, putem avea un tablou de ansamblu asupra relatiei tainice intre parinte si copil. Lazareev, intr-una dintre faimoasele sale conferinte spunea magistral: „Daca noi vom constientiza ca totul este in Dumnezeu, ca in viitor nu exista nici Iad, nici Rai ci numai si numai Dumnezeu, atunci nu am mai avea motive sa ne temem, sa suferim si ne-am putea gasi acea liniste necesara sa auzim cum ingerii vorbesc in fiecare secunda cu noi”!
In Paradiso a lui Dante, sufletele pe care poetul le intalneste sunt imbracate in Lumina lui Dumnezeu, serafimii ard de o lumina arzatoare, heruvimii stralucesc de cunoasterea Domnului si toate fapturile astfel aflate in viata vejnica ridica un imn care face sa rasune toate cerurile: „O, bucurie, o, inefabila voiosie! O, viata in intregime de iubire si de pace! O, trainice bogatii de dincolo de orice dorinta!”
Prin urmare, putem vedea, desigur daca dorim sa si credem, ca Dumnezeu nu pierde pe nimeni si nimic ci doar asteapta ca noi sa ne ridicam la inaltimea parintelui nostru. Doar suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui! Asa cum putem da viata in trup, copiilor nostri, asa ii putem astepta sa revina oricand la noi, noi, la parintii nostrii si uite asa pana cand ne integram cu totii in Pacea Dumnezeului nostru.
Am vorbit zilele trecute cu Bianca, i-am vazut siteul si citindu-i mottoul:
“Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,curajul de a schimba ceea ce-mi sta in putere, si intelepciunea de a face diferenta dintre ele…” am inteles ca atunci cand totul se prabuseste in jurul tau, cand lumea ta draga pare ca se surpa, undeva din interiorul fiintei tale se naste rugaciunea care te uneste cu Tatal Ceresc si Maica Pamanteasca.
Bianca Brad impreuna cu sufletul ce va sa revina (nu am nici un dubiu) au inceput o lucrare minunata, oferind sprijin si consiliere tuturor parintilor de ingeri confruntati cu cea mai mare dintre suferinte! Fie ca Lumina lor sa mangaie si sa vindece aceste rani cumplite! Ce minunat lucreaza Dumnezeu prin oameni!
