Strada Camatarilor nr. 4 (III)

-continuare-

14.

Gigi Ciobanu strabate curtea unei crese. Copii se reped la el, strigand fiecare: “Tata! Tata! Ta-ta! Taticutule! Tatuta! Tata!” O educatoare il ajuta sa se debaraseze de ei…

In biroul Directoarei, o femeie cu buze severe si ochi foarte blanzi…

Gigi Ciobanu: -Stiti… am venit sa… ma interesez… care sunt formalitatile ce trebuiesc indeplinite pentru o infiere…

Directoarea: (emotionata) E un gest nobil din partea dumneavoastra… Ati vazut cata nevoie de dragoste parinteasca au micutii!

Gigi Ciobanu: -Mie-mi spuneti? Si formalitatile? Complicate, complicate?

Directoarea: (cu un zambet complice) Cu un pic de osteneala se pot simplifica… Si ce doriti sa infiati? O fetita? Un baietel?

Gigi Ciobanu: -Nu. Doresc sa fiu eu infiat.

15

Biroul redactorului-sef Vladimir Cristian. In fata lui, Robert il asculta uimit.

Cristian: -Slab. Fara vigoare. Cocolosesti realitatile. N-ai izbutit sa demasti forta malefica a banului… Nu in capitalism, acolo e usor. La noi! Da, la noi, domnule Robert ! V-am spus intotdeauna: nu poleiti realitatea! Fiti critici! Nu va temeti de adevar! Adevarul e aliatul nostru! Dar dumneata? Dumneata dai cu peria, lustruiesti, de pana la urma ajunge cititorul sa creada ca la noi nu mai exista nici un fel de problema, nici o contradictie…

Robert : -Domnule Cristian…

Cristian: (restituindu-i manuscrisul) Mai profund? Mai ascutit? (intra Gontea, coleg de redactie al lui Robert ) Ce vrei?

Gontea: -Il caut pe Victor… o… in sfarsit, o domnule… Plange…

Cristian: (aspru, lui Robert ) Viata dumitale particulara, necorespunzatoare, explica multe… Du-te! Poate din lacrimile unei fiinte nevinovate vei reusi sa extragi curajul… de-a fi autocritic!

In sala de redactie, Lia, cu un pachet in mana (rochia Oanei) face posibilul sa nu planga. Cand il vede insa pe Robert , se repede la el, i se arunca in brate, isi ascunde fata la pieptul lui…

Lia: -Va rog sa ma iertati. Pachetul… stiti… rochia… care mi-ati imprumutat-o…

Din cadrul usii biroului sau, de unde a privit scena, Cristian se intoarce indignat, de atata destrabalare.

Lia: -Numai dumneavoastra ma puteti ajuta…

Robert : (vazand cum toti colegii ii privesc curios, o conduce spre iesire) Am sa-mi perfectionez stilul de innot…

In strada, ea se porneste.

Lia: -Eu am vrut sa termin cu viata, pentru ca Liviu e in pragul sinuciderii.

Robert : (cu rabdarea necesara fata de copii si nebuni) Adica ai vrut sa i-o iei inainte…

Lia: (cu ochii mari) Cum? Nu stiti cine este Liviu?

Robert : -Imi cer scuze: nu. Cultura mea e limitata.

Lia: -Liviu e logodnicul meu.

Robert : -Felicitari…

Lia: -Va bateti joc de mine, aveti dreptate… Dar, noi am intrat intr-o grava tragedie si numai eu sunt de vina si daca din pricina mea el… atunci eu… (iar se agata de el, in plina strada) Dumneavoastra, pentru care meandrele sufletului omenesc nu mai au nici un secret…

Cu totul intamplator – legea hazardului – trece masina judecatorului Murgu, care o duce pe Oana la tribunal… Tanarul judecator vede scena, care – de la distanta respectiva – aduce aidoma cu o imbratisare patimasa in public.

Murgu: -Oana! Nu e barbatul tau?

Oana: (cu ochi de tigru) Nu!

Robert : -Draga… uite, ma faci sa sar in Arges, de la 12 metri… Performanta de campion olimpic si nici nu stiu cum te cheama…

Lia: (cu ochii plecati) Lia…

Robert : -…Lia, ce vrei dumneata in fond de la mine?…

Lia: -Sa ne ajutati…

Robert : -Mai concret nu se poate?

Lia: -Ba da. Sa ne dati o mana de ajutor…

O camera saracacioasa de student. Ghemuit pe o sofa, ca si cum ar vrea sa se apere, LIVIU priveste prin ochelarii lui rotunzi la Mimi, care – protapita in mijlocul odaitei, e acum rea, nemiloasa.

Mimi: -Nu, tinere, nu! Tineretea nu e o scuza pentru necinste!

Liviu: -Mult stimata doamna…

Mimi: -Crezi ca escrocarea unei biete fiinte lipsite de aparare te va ajuta sa ajungi… Inginer sau medic sau…

Liviu: (cu mandrie) Inginer hidraulic (apoi, iar pierdut) Dar eu n-am cerut decat… O mica amanare…

Mimi: -Daca in doua zile nu te prezinti… fie cu banii, fie cu dorinta de-a recunoaste, scriptic, intentia dumitale de a despagubi pe biata persoana de pagubele ce i-ai produs…

Liviu: (ingrozit) Nu! Nu! Asta nu!

Mimi: -Atunci… Puscaria… (iese calcand elastica pe tocurile ei cui).

Jos, in clipa cand vrea sa se urce in taxi, dricul funebru ii taie calea punandu-se de-a curmezisul.

Nutu: -Daca n-as fi eu, cu firma mea, he, he… Scut ! Asta sunt eu… (pe alt ton, blajin) Da-mi niste bani sa-mi cumpar un vagon…

Mimi: (repede, scotand niste bani, nou-nouti din poseta) Poftim pentru doua!

Nutu: (cu un ranjet) Te pui bine cu mine, da’ n-o sa-ti mearga… Crezi ca eu nu vad, crezi ca eu nu pricep? (se urca pe dric si-si indeamna iapa) Hai Ranjito!

-va urma-

Strada Camatarilor nr. 4 (II)

-continuare-

10.

Robert parcheaza masina. Loveste cu spatele o alta masina. Se scarpina la ceafa. Coboara de la volan. Se uita la stricaciuni. Sunt minime. Scoate o carte de vizita si o pune sub stergatorul de parbriz al masinii lovite…

Robert se indreapta se bloc.

Robert deschide usa apartamentului. Din hol spectacolul este hazliu. O pereche de napoleoni atarna de lampa, chiloti, camasi, valize, ciorapi, toate imprastiate vraiste. Pe tastatura computer-ului o coperta de revista. O deznuda scoate limba la el. Robert arunca revista.

Robert priveste spre dormitor. Pe clanta este atarnat un carton: “Don’t disturb!”

Robert se duce la bucatarie. Isi face un ness cu apa rece. Revine langa computer. Da un picior unei genti de voiaj si se aseaza pe scaun. Sta catva timp pe ganduri. Se uita la ceas. Privirile ii cad pe calorifer unde se usuca cateva bancnote si rochia simpla a Liei.

Robert scrie titlul articolului: “BANII NU ADUC FERICIREA”.

11.

O baie cocheta, faianta colorata, “badge”-uri: I LOVE YOU MY DEAR AUNT… THANK YOU, AUNTIE… CAMELIA IS SWEET etc. In spume se relaxeaza, fredonand, cu ochii topiti de iubire, Mimi. Tanara, frumoasa, zglobie…

***

Intr-un halat picant decoltat, vorbeste la telefon.

Mimi: -Conrad? Nu te cheama Conrad? Stiu, Stiu, dar asa-mi place sa-ti spun. Sunt gata. Esti jos? Nu! Nu vreau sa stiu ce inseamna asta! Cobor.

Se imbraca repede, cu gratie. Un taior verde-Nil, vag sportiv.

Coboara sscarile - neasteptat de sordide, de murdare, cu tot felul de boarfe ingramadite. Jos o asteapta un taxi. La volan soferul, mult prea dolofan, cu parul mult prea lung. Sare, cat poate de agil, ii deschide portiera. Pe cartea de vizita, numele soferului: ION PITURCA.

Mimi: -La Obor, Conrad.

Sofer: -Nu-mi mai spuneti asa don’soara Mimi, ca-mi zdrobiti inima si fac vreun accident… (se intrece, plin de sine). Cardiac, bun inteles, ca in ce priveste circulatia…

E gata sa treaca peste zebra, tocmai cand pietonii, care-l apostrofeaza copios, traverseaza. In dimineata radioasa, orasul e stralucitor, proaspat…

Mimi strabate, plina de autoritate, multimea pestrita. Vanzatori de rame, viermusi, mamaliga pentru pescari…

Vanzator: (unui pescar ce ezita). Dom’le, mie-mi vine sa pun gura, da’ caraghiosului…

Pescar: -Nu-s prea vioaie…

Vanzator: (amarat). Daca le tin in drojdie de nechezol… (liric) Nu-i ca cafeaua…

In alta parte, un domn cu ochelari e infofolit in pardesiu cu toata caldura diminetii. Cand trece Mimi drumul isi desface brusc pardesiul: pe captuseala sunt lipite coperti de carti: “Colectia celor 15 lei”, “Aventurile submarinului Dex”, “Amantul doamnei Chatterley”…

Domnul: -Am toate operele domnului Jul. Giurgea…, Maugham, Cronin, Margaret Mitchel…

Mimi trece, napasatoare si dezirabila, prin acest “targ al desertaciunilor”: cosulete cu catei, colivii cu papagali, obiecte indentificabile…

Undeva, se insiruie acvarii. D-l Mincioc, pierdut, pare ca admira capodoperele Luvrului. La un moment dat, incepe sa dirijeze si, pestisorii din acvariu, par ca executa un fel de dans, in ritmul gesturilor lui.

Mimi: (aplauda). Bravo, bravo!

Mincioc: (se intoarce, scoate palaria galant; fata ia devenit impenetrabila). Sardinus Eritrophtalamus nu e in forma azi. Ii lipsesc recifurile de corali din Tuamotu… (Brusc, cu o curiozitate morbida, pe care n-o poate ascunde) Cum se mai simte?

Mimi: (gata sa planga). Rau. Din ce in ce mai rau.

Mincioc: -Voi fi prezent. Pentru cinstea mea, fac moarte de om… Caci sunt un melancolic activ, ca Hippocampus Erectus…

Mimi: -Domnule Mincioc…

Mincioc: -Numele mi-a hotarat destinul: trebuie sa traiesc cu ei, prin ei si pentru ei! (gest spre acvarium) Voi fi prezent!

Mimi: -Cu sau fara?

Mincioc: -Oricum, iscalesc in continuare. Iar semnatura mea, in mediul meu, face cat doi Aureatus Saguivilensis Petre… ori cat trei Ornabicentus Velliperfirates Linne…

Dupa ce ea a plecat, se cufunda in contemplarea minunilor acvatice.

Un vanzator: -Domnu’ Mincioc, sa fie adevarat ca unele broaste testoase traiesc cu sutele de ani?

Mincioc: (furios) Puschea pe limba, puschea pe limba… (isi ia pulsul, apoi arboreaza un zambet satisfacut. Totul e in ordine)…

12.

Taxiul cu Mimi se opreste in fata treptelor impozante ale unei Primarii, unde, o fericita pereche, proaspat casatorita, tocmai este imortalizata in sanul familiei emotionate. Multe doamne mai in varsta. Cand blitzul a strafulgerat, din grupul de privitori se repede un ins, mic, negricios, agitat, cu tamplele carunte si un costum inchis: dupa o privire vultureasca, incepe sa sarute cu foc numai persoanele feminine, in varsta.

O doamna: (clatinandu-se de ameteala sarutului patimas) dar cine e domnul?

Alta: (pe care vijeliosul tocmai o sarutase) Nu stiu. Nu-l cunosc…

Titi Gramada, trece din doamna coapta in doamna coapta si in avantul lui nestavilit e gata sa-i aplice si lui Mimi sarutul sau irezistibil.

Titi: -Pardon. (gest spre doamnele varstnice care coboara, destul de greoi, treptele Primariei).

Mimi: -Stii ce e maine?

Titi: -Ziua in care voi putea-o contempla. (intr-un avant, o ia de umeri si devorand-o din priviri) O iubesc! O ador! O divinizez! Spune-i asta, zi si noapte… Iar daca fericitul eveniment va avea loc, n-am sa te uit. N-am sa te uit! Voi fi pentru dumneata mai mult decat un al doilea…

Mimi: -Stiu. Multumesc. Dar pana atunci…

Titi: -Nimeni n-a trebuit sa-i reaminteasca vreodata datoria sa lui Titi Gramada…

Mimi: -Deci, ai cu ce?

Titi: (devenind distant) Aceasta numai ea, regina sufletului meu pripeag, o va sti… Ma scuzi, fetito. (iese alta echipa nuptiala).

13.

In taxi.

Mimi: -Opreste aparatul de taxat, te rog. (soferul se executa) Acum porneste-l din nou. E o cursa personala…

Soferul: -Atunci, ma priveste pe mine!… (pune o muzica languroasa. Sopteste) O, don’soara Mimi, daca ati…

Dar ea e pierduta intr-un vis interior, fericit se pare, dupa curba ispititoare a buzelor ei…

Un hipodrom plin de lume, care se agita, gesticuleaza, urmarind cursa multicolora a cailor…

Mimi urca scarile, strecurandu-se printre agitatii participanti. Cauta cu disperare pe cineva. In fine, il vede: un tanar inalt, vag matahalos, frumos, plin de sine dar, in clipa aceasta, cu totul absorbit de cursa ce se desfasoara, atat de absorbit incat nici nu baga de seama cand Mimi se aseaza langa el.

Mimi: (cu o brusca si neasteptata timiditate) Gigi Ciobanu… Am venit…

Gigi Ciobanu: (dezlantuit) Misca, ma! Pune pintenu’! Pune cravasa! Sunt intelesi, ma-ntelegi, sa ne jefuiasca! Hai, dom’le! Hai Achille!

Mimi: (cu lacrimi in ochi) Gigi Ciobanu, n-am timp, ma aspteapta…

Gigi Ciobanu: (mototolind programul cursei si aruncandu-l in capul celor din fata) Du-te invartindu-te! (o descopera) Ai venit? Ai vazut? Am pierdut.

Mimi: -Gigi Ciobanu, te implor, fa ceva!

Gigi Ciobanu: -Nu fac? Daca n-am noroc, ori daca ailanti sunt escroci, ce pot face eu?

Mimi: -E fara mila, asculta-ma, e fara mila…

Gigi Ciobanu: (dupa ce si-a ros unghiile) Cum ai venit?

Mimi: -Cu taxiul…

Gigi Ciobanu: -Hai!

O ia de mana, apoi de mijloc; ea se strange in el pierduta… Cand ii vede soferul se posomoraste de moarte; apoi porneste aparatul, marcand porniri dupa porniri.

Gigi Ciobanu: (tolanindu-se pe pernele moi) Tot cu bucalatul asta esti? Altul mai breaz n-ai gasit?

Soferul amorseaza un viraj, care-i arunca pe cei doi unul in bratele celuilalt. Buzele li se unesc. Soferul inchide ochii strans si apasa pe accelerator.

-va urma-

Strada CAmatarilor nr. 4 (I)

Am terminat regie de film, am chiar si-un master in domeniu,dar n-am profesat niciodata. Asta nu m-a impedicat sa visez. Am scris un scenariu, cu 12 ani in urma, pentru examenul de licenta. L-am recitit. Nu e foarte rau. Si pentru ca, uneori cuvintele se sufoca intr-un sertar, m-am gandit sa le scot la lumina. Blogul acesta are cativa cititori fideli. Lor le impartasesc filmul scris. Poate, intr-un timp suspendat in normalitate, cuvintele vor deveni armele unor personaje, iar cititorii se vor transforma in spectatori. Pana atunci, daca nu va plictiseste teribil, va invit la o vizionare virtuala, in care puteti deveni, voi regizorii povestii. Va multumesc pentru atentie si disponibilitate. Il voi publica defalcat in bucati, pentru o lectura cat mai acceptabila:

1.

O masina de culoare deschisa, se angajeaza in depasire. Se apropie de un pod cu arcade. Ziaristul Robert Sarbescu, la volan, asculta la radio propriul sau articol. Voce: “…ancheta cunoscutului ziarist Robert Sarbescu, demonteaza mecanismele jocurilor de interese ale… dar mai bine va lasam pe dvs sa cititi articolul din Atitudinea…”

2.

Pe balustrada podului o tanara, desculta, abia isi tine echilibrul. Pantofii sunt alaturi, pe trotuar. Tanara inchide ochii si se arunca in raul inspumat. O frana brusca. Robert opreste masina. Farurile aproape se lovesc de parapet.

3.

Robert isi arunca haina de pe el. In goana isi scoate si pantofii. Se arunca pe parapet, sare in apa. Cativa curiosi se apropie de balustrada.

Voce feminina: -Ce e si amorul asta…

Robert se afunda in apa. Apare la suprafata, fata e inhatata de umeri.

Voce feminina: -Tase, tu te-ai arunca dupa mine?

Barbatul e preocupat de gleznele unei tinere ce trece impasibila, cu miscari feline, pe langa el, zice:

Voce de barbat: -Tu inoti perfect…

4.

Un dric negru, cu partile laterale acoperite de doua draperii. Un cal de aceeasi culoare, cu pompon din pene in “doliu”, traverseaza podul. Pe capra un barbat in jur de patruzeci de ani, Nutu, imbracat elegant, in negru, cu papion, priveste la lumea adunata pe marginea soselii. Are in picioare papuci de tenis albi. Se uita la masina lui Robert care porneste vertiginos. In urma ei se vad siroaie de apa. Nutu evita cu greu o limuzina din care distingem o voce feminina strigand.

Vocea feminina: -Luate-ar dracu’…

Nutu: (adresandu-se calului) N-o lua in seamă Ranjito!

5.

Redactie de ziar. Birou redactor sef. Cristian Pop Tudorescu se plimba de la radio la birou. Asculta ultimile cuvinte rostite de crainica, din articolul lui Robert . Inchide nervos radioul. Simtim in el ranchiuna, invidie.

Cristian: -Am sa-l dau afara pe poleitorul asta…

Usa se deschide, intra un ziarist, Gontea.

Gontea: -Sefule…

Cristian: -Unde e Robert ?

Gontea ridica din umeri.

Cristian: -La zece sedinta de numar, va arat eu poleire…

Gontea: (se retrage cu spatele) Sefule, am vrut…

Cristian: -De acord dar acum nu vreau eu…

O Dacia Nova opreste la marginea unui trotuar. Aparatul surprinde blocurile masive incolonate ca la armata de o parte si de alta a soselei. Judecatorul Murgu coboara primul si deschide portiera. Iese Oana Sarbescu. Femeia priveste spre un anumit geam.

Judecatorul: -Daca nu m-a sunat, inseamna ca n-a venit…

Judecatorul ii saruta, galant, mana…

Judecatorul: -Maine ai o zi grea… Iti strang pumnii… De altfel si azi ai fost magistrala…

Oana: -Intentionat m-am mutat pe magistrala…

Nova paraie. Oana se indreapta spre bloc. La etajul trei s-a aprins o lumina. Ea n-o vede. Cativa copii se joaca cu mingea. Oana trage un sut direct in sticla usii. Isi duce o palma la gura. Sticla nu s-a spart.

7.

Oana se opreste in fata liftului. Apasa pe buton. Liftul nu functioneaza. Oana urca scarile. Are un zambet fugar pe buze. Ceva interior o inveseleste.

8.

La palierul doi se opreste. Gafaie. Se incruciseaza cu o femeie care mananca seminte. Oana a ajuns la usa apartamentului. Isi scoate cheile din geanta. Cheia nu intra. Oana incearca usa cu mana. Usa e inchisa. Se uita prin gaura cheii. Vede capatul yallei. Cand ridica privirea ochii arunca jaratec. Suna indracit. Bim-bang-ul rasuna. Dureaza catva timp pana ce usa se deschide. Robert in halat. In mana are o rochie. Din holul unde se afla, Oana vede trupul unei fete imbracata numai in chiloti si sutien. Fata isi duce instinctiv mainile la piept…

Robert : -Parca…

Oana: -Parca trebuia sa vin mai tarziu si am venit exact la timp… Cu cine am onoarea? intreaba Oana glacial, trantindu-si sacosa si geanta pe canapea.

Robert : -Oana draga, sa stii, e o neintelegere…

Robert ii arunca fetei rochia… Aceasta, plangand, se imbraca stangaci…

Oana: -Puteai sa-i cumperi una din banii tai… Cati ani ai domnisoara?…

Lia: -Douazeci si unu, doamna…

Oana: -Si la ce scoala ti-ai facut pregatirea atat de stralucit…

Robert : -Oana, te rog, am salvat-o…

Oana: -De la inec…

Robert : -De la inec…

Oana: -Victore, asa nu mai merge, dragul meu baiat… Asa nu mai merge… Eu asud de dimineata pana seara…

Robert : -Parca eu nu asud…

Oana: -Se vede… Altfel n-ai avea pe frunte broboane de sudoare… Muncita… Sper ca nu ma angajezi pe mine ca avocat sa-ti pledez cauza…

Robert : -De ce nu vrei sa intelegi, pentru Dumnezeu… Veneam acasa intr-o goana nebuna… Stii cum o conduceam cand…

Oana: -Cand ti-a aparut de dupa un nor un ingeras, pe care domnul Robert , altruist din nascare, a tinut sa-l aduca de o aripa in patul meu… Nu admit…

Suna telefonul. Robert se duce spre aparat.Face un gest de aparare cu mana…

Robert : -Da, domnule Cristian… Acum o jumatate de ora…

Oana: -S-o creada el…

Robert : -E atat de urgent…

Robert aseaza telefonul in furca…

Oana: -Sunt convinsa ca, la o adica, va fi de partea ta… va depune marturie ca ai sosit inaintea mea cu cinci minute… Sfanta solidaritate masculina…

Robert : -Oana… unde-i fata, se intereseaza el. Alearga spre usa. Nu se vad decat urmele de apa pe parchet…

Oana: -Macar mi-a lasat rochia ei?

Robert se imbraca.

Robert : -Ma cheama la redactie…

Oana: -Si cum redactia te asteapta in rochia mea, la colt…

Robert : -Intelege pentru…

Oana: -Nu vreau sa inteleg…

Robert : -Am impresia ca scenele astea de gelozie nu sunt altceva decat un sistem de amorsare a propriilor tale indeletniciri de dupa program… De cand nu mi-ai mai facut un bors de loboda fara carne… aici ai… Doamna avocat stie numai sa acuze… Fa-te procuror…

Oana: -Mie-mi spui de bors? Nu tu ti-ai luat angajamentul ca mare specialist…

Robert iese trantind usa. Usa liftului se deschide si Robert , nauc, intra in el.

9.

Redactie. Robert isi netezeste parul nepieptanat. Cristian, cu mainile la spate, il lasa sa astepte. Il priveste doar din cand in cand, neprietenos…

Cristian: -Asa nu mai merge, nu mai merge… Poleiala, poleiala si iar poleiala… In timp ce realitatea atat de complexa si supusa mereu unor transformari profunde… Dumnealui… “Cei doi factori – apa si caldura – sunt excelenti atat pentru culturi cat si pentru buruieni… Auzi, si pentru buruieni… Pana aici ai ajuns cu poleirea – si inca la radio – incat pui pe acelasi plan culturile si buruienile… Exclus… Definitiv. Traim un ev… Critica, dragul meu, critica de jos in sus, de sus in jos, de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta… Acum cand multi, in umbra poleirii se imbogatesc fara munca… Cand unii fac din bani un fetis in folosul lor. De asta-i campania acum… Draga Robert , un articol dur, intransigent, adanc si complex… Banii nu aduc fericirea… Ai inteles. Nu aduc… Fond… Patru pagini… Rapid…

(va urma)

Gluma nevinovata rostita soptit la o serata intre baieti

Sti ceva? Nu e deloc usor sa scrii ceva interesant astazi, mai ales dupa ce au facut-o atat de fascinant Coelho, Marquez, Llosa, Eliade sau oricine vrei tu, caci n-am sa dau curs lecturilor mele, chiar acum, asa ca te rog sa fii tolerant cu aceste randuri, care nu au deloc pretentia originalitatii, dar care pastreaza peste ele praful si parfumul unui orasan autentic.Multumesc.

Era foarte urata, grasa, cu pielea alba, ochii decolorati si lipsiti de viata, degete scurte cu ungii taiate in carne, evident virgina, caci nici cel mai generos barbat din lume nu se putea abandona imbratisarii sale de meduza. Fuma mult, manca bomboane iar ciocolata ii ramane multe minute pe dintii mici crescuti sub gingii umflate. Ceva porcin plutea deasupra ei, dar undeva sub pardesiul verde, sub bluza cu cicurei, sub sutienul alb, numarul 5, sub alunite se afla un suflet cu multe camere,majoritatea luminate de un soare bland. Merge greoi prin supermarket, arunca o cutie de macaroane in carucior, o cutie de lapte si cand puse mana pe ketchup auzi o voce placuta in spatele ei
- Te deranjeaza daca te rog ceva?
Barbatul, grizonat, foarte elegant ii zambea ca Omar Shariff. Avea o privire limpede.
- Nu, deloc, spuneti.
- Vreau sa ma ajuti, crezi ca putem merge sa bem o cafea.
Intuind nedumerirea femeii, continua pe un ton calm, prietenos
- Nu e o metoda stupida de a te agata, sunt un om serios, stiu ca te intrebi chair acum de ce te-am ales tocmai pe tine, iti voi explica, mergem?
Monotonia vietii sale, lipsa oricarei surprize, o facura sa accepte, platira la casa si chiar se mira, ca barbatul nu cumparase decat o pereche de sosete negre.
Tacura pana se asejara la masa. Cafele lasau in jur o aroma familiara, ospatarul se uita cam stramb la ciudatul cuplu, pe fata lui putandu-se citi destul de clar nemultumirea ca un barbat atat de prazentabil statea fata in fata cu o piftie fardata ieftin. Ea isi aprins eo tigara.
- Numele meu este Solomon, lucrez la o companie de soft.
- Marta, nu lucrez nicaieri.
O picatura de cafea I se prelingea pe langa buza fiind absorbit ca intr-o sugativa de bluza ei kitchoasa. Barbatul ii intinse un servetel
- Voi trece repede la subiect, nu vreau sa te retin. Sunt invitat la o petrecere si as dori sa ma insotesti
- E un bal mascat si vrei sa-i surprizi pe toti ca ai venit cu monstrul?
Barbatul zambi, dar fara compasiune,fata avea umor si asta-i placea.
- Sper ca nu esti atat de ipocrit si sa-mi spui ca nu sunt urata, arat ca porcul, stiu foarte bine asta, dar Dumnezeau cand m-a conceput, cred ca era stricat la stomac.
De data asta Solomon chiar rase.
- Tocmai ca nu sunt un cabotin, vad ca nu esti tocmai un top model, dar prietenii mei stiu ca sunt insurat cu o femeie ciudata, caci nu m-am afista niciodata cu ea la vreo intalnire. Trebuie sa recunosc ca sunt homosexual, tin asta secret caci altfel m-ar fi dat de mult afara. Numai ca acum nu mai pot da inapoi. Invitatia a fost facuta special pentru doua persoane, ma intelegi, vine si prietenul meu, Paul si daca ai accepta sa ma insotesti…el nu ar fi gelos…
Maria pufni in ras. Ospatarul aduse niste sucuri si nu-si putea dezlipi ochii de la creatura diforma cu aparenta de femeie. Maria ii urmari privirea si se stramba brusc. Ospatarul scapa tava si se retrase umilit. Solomon fuma nerabdator asteptand reactia Mariei
- Ok, dar va trebui sa-mi cumperi haine, si sa-mi dat cateva milioane…o suta de dolari!

(…de unde deducem ca oricat de urata este o femeie, ea are utilitatea ei!)

Nostalgii apocrife

Revad cu o placere intensa “Ultima ispita a lui Cristos”, capodopera lui Scorse, si-mi amintesc ce polemici, ce scandal, ce revolte au starnit imaginile cu Iisus devenit prea om. M-a impresionat,si ma atinge de fiecare data scena in care Iisus e pe cruce si multimea e dezlantuita impotriva lui, in care un evreu batran, cu ochi sireti il dojeneste. Incet, incet se face o liniste de mormant. Se vad doar buzele improscand saliva si maini cu pumnii stransi…apoi, din spatele crucii vine ingerul…frumos, foarte frumos!

Noaptea se desira greu. E abia 3 si somnul fuge de mine ca o pisica dupa ce a primit un spit in fund. Imi fierb un ceai de plante, in care pun trei pliculete de tei. (sunt casatorit, deci nu e nici un pericol). Caut in biblioteca mea formata dintr-un singur corp si gasesc dupa ce m-am umplut bine de praf si am stranutat de vreo 13 ori, evanghelile apocrife editate de Humanitas. Le citesc si-mi ramane in minte cea a lui Iuda, acceasi dupa care s-a inspirat Kazantzakis, apoi scenaristul filmului lui Martin Scorsese. Ma atrage mult latura umana, agitatia, nesiguranta, compasiunea, intelegerea individului Jesua. Pentru mine, e mai putin important daca Iisus e sau nu, fizic, fiul lui Dumnezeu, daca a inviat, sau nu, fizic.Nu sunt teolog, nici dogmatic si nici bigot. Pentru mine e suficient ca exista Iisus Christos ca model, si nu stiu de ce, dar de cate ori ma gandesc la el ma simt fericit, parca as fi intalnit un vechi si foarte bun prieten. Ma enerveaza rau lipsa de toleranta a unor “buni” crestini care tipa facand spume la gura ca doar catolicismul, sau ortodoxia detin adevarul Despre Dumnezeu, ma irita felul in care a devenit crestinismul religie universala, detest inchizitia, imi displace profund imparatul Constantin, care dupa ce si-a vazut opera implinita a murit la fel de pagan, crezand in “Sol Invictus”. Nici mama lui nu s-a dovedit a fi o femeie prea deosebita! Am intuit de multa vreme, mana iscusita a omului in ierarhiile bisericesti si impactul emotional gen show biz al unor prezente precum Papa, dar simt si cred ca dincolo de toate astea exista forte care guverneza lumea dupa o logica a binelui, frumosului si adevarului. Imi place de mor, pilda cu cainele mort, de care se feresc oripilati apostolii, dar despre care Iisus spune ca are totusi, dintii frumosi. Cred in destinul, complice cu individul care isi doreste cu adevart sa implineasca ceva important (sunt aici, partizanul lui Coelho), ma emotioneaza solidaritatea in fata saraciei si demnitatea in fata mortii, si imi place Iisus Christos pentru ca aduce uneori sabia acolo unde raul trebuie taiat!

Stau, si ma intreb, ce ar trebui sa fac, mai intai ca sa intru in armonie cu modelul la care aspir! Ceaiul s-a racit. Imi propun sa gasesc in mine acele insule de lumina, de generozitate si spirit se sacrificiu, sa vad daca as putea sa mor pentru un strain, daca as putea sa sufar nederptatile si umilintele cu speranta ca fiind eu mai bun decat lumea, s-o pot urca cu mine acolo unde “nu este durere, intristare, nici suspin”. Imediat m-I se cuibareste in suflet intrebarea, daca are vre-un rost sa fac toate acestea, daca le-a facut cineva inaintea mea si prin jertfa lui a mantuit Lumea. Cand lumea, din jurul tau este neschimbata: imbuibatii conduc, mediocrii prospera, geniile mor in ganguri si canale, artistii fac reclame la cremwusti, Bush bombardeaza ori ce nu-I convine, teroristii ucid civili, banii cumpara totul, lumea se duce la biserica duminica, iar luni se poarta de parca ar fi semnat contractul colectiv de munca cu Belzebuth, in persoana, atunci n-ai cum sa nu te indoiesti ca undeva proiectul cu “ o lume mai buna” a esuat! Sau poate ca acest concept se refera doar la lumea de dincolo. Ei, atunci nu ma prea intereseaza! Adorm iritat si visez ca manac pizza cu pui si anans pe o tersa cu tei de pe strada Maria Rosetti.

Dimineata ma gaseste terminat de oboseala. Ma dor oasele, gatul si cred ca am racit pentru ca am lasat geamul deschis sa-mi intre noxele direct in piept. Sunt dependent de poloarea centrului si de claxoanele care il isterizeaza pana si pe domnul Surdu. Sunt uimit cat de repede mi-a trecut idea cu traitul, dupa modelul cristic. Imi recunosc slabiciunile si lenea spiritului si asta ma nemultumeste, apoi sunt pe deplin convins ca Dumnezeu se amuza de mine, ca ma place asa cum sunt si ca Iisus Cristos ma bate camaradereste pe umar si-mi spune: “Vezi frate,tie ti-a fost greu o noapte, doar gandindu-te!, intelegi acum ca nu mai e nevoie de un alt Mesia. Am facut Eu, toata treaba asta murdara, tu trebuie doar sa traiesti, sa iubesti, sa ierti si daca se poate sa scrii ceva mai bine, nu stiu, articolele astea ale tale sunt cam subtirele…”

Femeile vor recuceri lumea

Motto: „ Si nu uita sa te rogi Maicii Pamantesti, asa cum te rogi Tatalui Ceresc, sa vegheze asupra trupului, sufletului si mintii tale, care din Ea izvorasc si tot la sanul ei se-ntorc, dupa ce ai inchis ochii!”

Evanghelia eseniana

Incepand cu anii 80, literatura despre cavalerii Templieri si Sf.Graal, a cucerit un spatiu din ce in ce mai mare si mai profund in mintile si sufletele cititorilor toleranti din punct de vedere dogmatic si relaxati intelectual. Miza subiectului, redata atat de clar si fara echivoc in romanul lui Brown, Codul lui Davinci era redarea locului de merit al femeii in Planul Divin pentru umanitate. Desigur, exegetii esoterismului stiu foarte bine, ca inca din epoca gloriosului si misteriosului egipt antic, zeita Isis stralucea pe bolta alaturi de sotul sau Osiris, ca in Tarot, a doua carte ca importanta este Papesa, inaintea Papei ceea ce da apa la moara cercetatorilor care sustin ca primul conducator al Bisericii lui Cristos a fost o femeie, si nu una oarecare ci insasi Maria Magdalena. Insa acest articol, nu isi propune sa ridice valul misterios care a tinut femeia atat de departe de varful piramidei socio-politico-mistice, ci, mai degraba sa incerce descoperirea unui plan secret de „penetrare” a patriarhatului in care traim, oferind ca alternativa reechilibrarea polilor. Daca pentru orientali lumea este constituita din principiul masculin, yang si cel feminin,yin, iata ca modelul european, mostenit de la misoginul Constantin cel Mare, canonizat ca un parinte al crestinismului, dupa ce si-a ucis sotia si chiar dupa ce a inchis ochii ca un pagan dedicat cultului „In Sol Invictus”, a marginalizat femeia pregatindu-i o partitura minimala: sotie si mama! Dar iata, ca in mai sus numitii ani 80, pe scena lumii incepea o recalibrare a rolului femeii in societate: In Anglia, Margaret Teatcher se impune ca un prim-ministru model, in India, Indira Ghandi isi cucereste poporul, printesa Diana ocupa mai mult spatiu in media decat presedintele Americii. Incet, incet pana si spatiul destul de rigid al SUA lasa loc emanciparii femeii, exemplu ilustru fiind Condolizza Rice si culminand cu Hilary Clinton. Asta va schimba fundamental optica lumii asupra importantei feminine in ecuatia planetara. Azi, Angela Merkel, Iulia Timosenko intaresc tabara. Sa ne mai amintim ca tot la sfarsitul secolului al XX-lea, femeile au inceput sa-si gaseasca platforme de exprimare in afaceri, industrie, mass-media, cultura si arta. In Marea Britanie, cultul anglican chiar permite accesul femeilor in taina apostolatului, ele devenind preotese in cadrul congregatiei crestine protestante. Pana si traditionalii Balcani, privesc astazi cu ochi mai blanzi femeia activa, dinamica si implicata in treburi,altadata dedicate exclusiv barbatilor. Chiar si in Romania ultimilor ani, am putut urmari ascensiunea unor doamne pe scena principala, ocupand posturi decizionale importante. Daca adaugam ca exista o preocupare intensa a masoneriei de a infiinta loje feminine regulare sau daca ne gandim ca in interiorul templierilor care mostenesc linia neintrerupta, prin charta transmiterii, de la maestrii fondatori, pe acceasi pozitie, avand acelesai prerogative si puteri se afla doamnele templului,putem sa ne facem un tablou cat mai amanuntit asupra acestei realitati care va schimba in cele din urma, lumea asa cum o stim.

Poate ca rolul din ce in ce mai activ al femeii in viata planetei nu va produce schimbari spectaculoase, pentru ca stim ca si ele pot fi,uneori, la fel de meschine, crude, intolerante ca si barbatii, insa echilibrul si armonia trebuiesc pastrate mereu. Daca universul si intreaga creatie se bazeaza pe cuplul de forte si energii masculin-feminin, atunci, cu siguranta si in cele mai mici gesturi pe care omul (nascut din femeie...sa nu uitam!) le face trebuie sa respecte bipolaritatea initiala. Anticii spuneau atat de frumos: „Templul Domnului se sprijina pe cele doua coloane”!

Am o presimtire din ce in ce mai putin vaga: Vazand ca lumea condusa de barbati n-a progresat cine stie ce, oculta care dicteaza liniile directoare incearca un experiment prin folosirea cu mai multa incredere a energiilor feminine. Daca Hilary Clinton va deveni dupa Obama, prima femeie presedinte SUA, atunci... quod erat demonstrantum!

Politica, un substantiv la genul…feminin.

Sunt absolut convins, ca in afara unor mici diferente intre trupuri, femeiele si barbatii sunt absolut la fel, spun mici, gandindu-ma la sanii usor lasati ai marelui cuceritor Dan Bitman (sper sa nu se supere, a fost o constatare constructiva...poate mai slabeste putin!). Asadar, nu vad de ce femeile n-ar face politica. Indira Ghandi a demonstrat ca uneori, prezenta aparent fragila si delicata poate ascunde o determinare si forta launtrica superioara multor masculi condusi de testosteron si orgoliu.Feminitatea, insa nu este o garantie sigura a onestitatitii si sensibilitatii in politica. Romania cunoaste si exemple de femei fatale (in sens letal) care au ocupat functii cheie. Sa ne amintim, buna oara de Ana Pauker, vocea ragusita a stalinismului in primii ani de dupa razboi, Suzana Gadea, gadele culturii romanesti in anii 80, ca sa nu mai amintesc de Elena Ceausescu. Nici democratia postdecembrista nu aduce figuri fericite de femei in politica. Mona Musca, Hildegard Puwak, Rodica Stanoiu, implicate in procese de coruptie, fals in declaratii, colaborari nu tocmai onorabile cu fosta securitate...Asa ca revenind la tema as spune ca uneori ne apropie in rau, mai multe lucruri decat cele care ne deosebesc, si fac acest comentariu din prisma unui fost misogin, reconvertit in urma unor adanci prospectii interioare. Totusi este absolut fireasca integrarea femeii in politica pentru ca ea este mult mai indreptatita sa-si urmareasca prin lege, interesul, necesitatea si de ce nu, demnitatea.Pentru ca am pomenit mai devreme despre misoginism, ma simt obligat sa citez din Simone de Beauvoir (n.9 ianuarie 1908 - d.14 aprilie 1986) eseistă, scriitoare (Premiul Goncourt 1954), şi în acelaşi timp o figură de marcă a existenţialismului şi a feminismului în Franţa: "Nu te naşti, ci devii femeie”. Hopa, ce ar vrea sa insemnea asta? Probabil ca ea plaseaza in destinul uman o calitate la care se ajunge prin efort. Nobletea si puritatea care ar trebui sa defineasca pana la urma orice fiinta, nu sunt date genetice ci recopense spirituale pe care le dobandesc doar acei care sunt gata sa-si abandoneze sinele in slujba unui scop inalt. Politica este in ultima esenta exprimarea interesului global pe care il slujesc cei alesi. Poate nu intamplator acest substantiv este la genul feminin. Vorbim intotdeauna despre o politica buna sau rea si nu despre un politic...E o mica nuanata care ar trebui sa ne dea de gandit, mai ales, noua barbatilor indiferent de sex. (e aici un paradox care apartine scriitorului nipon Iwa Hatanata care spune: „barbatia nu este atributul masculinului ci al luptatorului, si am vazut in razboi multe femei mai curajoase si mai tari decat multi dintre samuraii cu armuri si coifuri tari. Ele erau aparate doar de credinta ca lupta pentru dreptate”). As dori sa inchei acest mic eseu cu o „imbarbatare” generala pentru cititoarele revistei. In Coran, Eva nu este atat de culpabilizata ca in Vechiul Testament. Musulmanii invata ca atat ea cat si Adam sunt la fel de vinovati in fata Tatalui, si ca realizand pacatul, se vor mantui impreuna prin cautarea iertarii. Asa ca ii sfidez pe toti cei care va trimit la cratita si va urez succes in toate activitatile care, inca mai par domenii rezervate exclusiv barbatilor.