-continuare-
10.
Robert parcheaza masina. Loveste cu spatele o alta masina. Se scarpina la ceafa. Coboara de la volan. Se uita la stricaciuni. Sunt minime. Scoate o carte de vizita si o pune sub stergatorul de parbriz al masinii lovite…
Robert se indreapta se bloc.
Robert deschide
Robert priveste spre dormitor. Pe clanta este atarnat un carton: “Don’t disturb!”
Robert se duce la bucatarie. Isi face un ness cu apa rece. Revine langa computer. Da un picior unei genti de voiaj si se aseaza pe scaun. Sta catva timp pe ganduri. Se uita la ceas. Privirile ii cad pe calorifer unde se usuca cateva bancnote si rochia simpla a Liei.
Robert scrie titlul articolului: “BANII NU ADUC FERICIREA”.
11.
O baie cocheta, faianta colorata, “badge”-uri: I LOVE YOU MY DEAR AUNT… THANK YOU, AUNTIE… CAMELIA IS SWEET etc. In spume se relaxeaza, fredonand, cu ochii topiti de iubire, Mimi. Tanara, frumoasa, zglobie…
***
Intr-un halat picant decoltat, vorbeste la telefon.
Mimi: -Conrad? Nu te cheama Conrad? Stiu, Stiu, dar asa-mi place sa-ti spun. Sunt gata. Esti jos? Nu! Nu vreau sa stiu ce inseamna asta! Cobor.
Se imbraca repede, cu gratie. Un taior verde-Nil, vag sportiv.
Coboara sscarile - neasteptat de sordide, de murdare, cu tot felul de boarfe ingramadite. Jos o asteapta un taxi. La volan soferul, mult prea dolofan, cu parul mult prea lung. Sare, cat poate de agil, ii deschide portiera. Pe cartea de vizita, numele soferului: ION PITURCA.
Mimi: -La Obor, Conrad.
Sofer: -Nu-mi mai spuneti asa don’soara Mimi, ca-mi zdrobiti inima si fac vreun accident… (se intrece, plin de sine). Cardiac, bun inteles, ca in ce priveste circulatia…
E gata sa treaca peste zebra, tocmai cand pietonii, care-l apostrofeaza copios, traverseaza. In dimineata radioasa, orasul e stralucitor, proaspat…
Mimi strabate, plina de autoritate, multimea pestrita. Vanzatori de rame, viermusi, mamaliga pentru pescari…
Vanzator: (unui pescar ce ezita). Dom’le, mie-mi vine sa pun gura, da’ caraghiosului…
Pescar: -Nu-s prea vioaie…
Vanzator: (amarat). Daca le tin in drojdie de nechezol… (liric) Nu-i ca cafeaua…
In alta parte, un domn cu ochelari e infofolit in pardesiu cu toata caldura diminetii. Cand trece Mimi drumul isi desface brusc pardesiul: pe captuseala sunt lipite coperti de carti: “Colectia celor 15 lei”, “Aventurile submarinului Dex”, “Amantul doamnei Chatterley”…
Domnul: -Am toate operele domnului Jul. Giurgea…, Maugham, Cronin, Margaret Mitchel…
Mimi trece, napasatoare si dezirabila, prin acest “targ al desertaciunilor”: cosulete cu catei, colivii cu papagali, obiecte indentificabile…
Undeva, se insiruie acvarii. D-l Mincioc, pierdut, pare ca admira capodoperele Luvrului. La un moment dat, incepe sa dirijeze si, pestisorii din acvariu, par ca executa un fel de dans, in ritmul gesturilor lui.
Mimi: (aplauda). Bravo, bravo!
Mincioc: (se intoarce, scoate palaria galant; fata ia devenit impenetrabila). Sardinus Eritrophtalamus nu e in forma azi. Ii lipsesc recifurile de corali din Tuamotu… (Brusc, cu o curiozitate morbida, pe care n-o poate ascunde) Cum se mai simte?
Mimi: (gata sa planga). Rau. Din ce in ce mai rau.
Mincioc: -Voi fi prezent. Pentru cinstea mea, fac moarte de om… Caci sunt un melancolic activ, ca Hippocampus Erectus…
Mimi: -Domnule Mincioc…
Mincioc: -Numele mi-a hotarat destinul: trebuie sa traiesc cu ei, prin ei si pentru ei! (gest spre acvarium) Voi fi prezent!
Mimi: -Cu sau fara?
Mincioc: -Oricum, iscalesc in continuare. Iar semnatura mea, in mediul meu, face cat doi Aureatus Saguivilensis Petre… ori cat trei Ornabicentus Velliperfirates Linne…
Dupa ce ea a plecat, se cufunda in contemplarea minunilor acvatice.
Un vanzator: -Domnu’ Mincioc, sa fie adevarat ca unele broaste testoase traiesc cu sutele de ani?
Mincioc: (furios) Puschea pe limba, puschea pe limba… (isi ia pulsul, apoi arboreaza un zambet satisfacut. Totul e in ordine)…
12.
Taxiul cu Mimi se opreste in fata treptelor impozante ale unei Primarii, unde, o fericita pereche, proaspat casatorita, tocmai este imortalizata in sanul familiei emotionate. Multe doamne mai in varsta. Cand blitzul a strafulgerat, din grupul de privitori se repede un ins, mic, negricios, agitat, cu tamplele carunte si un costum inchis: dupa o privire vultureasca, incepe sa sarute cu foc numai persoanele feminine, in varsta.
O doamna: (clatinandu-se de ameteala sarutului patimas) dar cine e domnul?
Alta: (pe care vijeliosul tocmai o sarutase) Nu stiu. Nu-l cunosc…
Titi Gramada, trece din doamna coapta in doamna coapta si in avantul lui nestavilit e gata sa-i aplice si lui Mimi sarutul sau irezistibil.
Titi: -Pardon. (gest spre doamnele varstnice care coboara, destul de greoi, treptele Primariei).
Mimi: -Stii ce e
Titi: -Ziua in care voi putea-o contempla. (intr-un avant, o ia de umeri si devorand-o din priviri) O iubesc! O ador! O divinizez! Spune-i asta, zi si noapte… Iar daca fericitul eveniment va avea loc, n-am sa te uit. N-am sa te uit! Voi fi pentru dumneata mai mult decat un al doilea…
Mimi: -Stiu. Multumesc. Dar pana atunci…
Titi: -Nimeni n-a trebuit sa-i reaminteasca vreodata datoria sa lui Titi Gramada…
Mimi: -Deci, ai cu ce?
Titi: (devenind distant) Aceasta numai ea,
13.
In taxi.
Mimi: -Opreste aparatul de taxat, te rog. (soferul se executa) Acum porneste-l din nou. E o cursa personala…
Soferul: -Atunci, ma priveste pe mine!… (pune o muzica languroasa. Sopteste) O, don’soara Mimi, daca ati…
Dar ea e pierduta intr-un vis interior, fericit se pare, dupa curba ispititoare a buzelor ei…
Un hipodrom plin de lume, care se agita, gesticuleaza, urmarind cursa multicolora a cailor…
Mimi urca scarile, strecurandu-se printre agitatii participanti. Cauta cu disperare pe cineva. In fine, il vede: un tanar inalt, vag matahalos, frumos, plin de sine dar, in clipa aceasta, cu totul absorbit de cursa ce se desfasoara, atat de absorbit incat nici nu baga de seama cand Mimi se aseaza langa el.
Mimi: (cu o brusca si neasteptata timiditate) Gigi Ciobanu… Am venit…
Gigi Ciobanu: (dezlantuit) Misca, ma! Pune pintenu’! Pune cravasa! Sunt intelesi, ma-ntelegi, sa ne jefuiasca! Hai, dom’le! Hai Achille!
Mimi: (cu lacrimi in ochi) Gigi Ciobanu, n-am timp, ma aspteapta…
Gigi Ciobanu: (mototolind programul cursei si aruncandu-l in capul celor din fata) Du-te invartindu-te! (o descopera) Ai venit? Ai vazut? Am pierdut.
Mimi: -Gigi Ciobanu, te implor, fa ceva!
Gigi Ciobanu: -Nu fac? Daca n-am noroc, ori daca ailanti sunt escroci, ce pot face eu?
Mimi: -E fara mila, asculta-ma, e fara mila…
Gigi Ciobanu: (dupa ce si-a ros unghiile) Cum ai venit?
Mimi: -Cu taxiul…
Gigi Ciobanu: -Hai!
O ia de mana, apoi de mijloc; ea se strange in el pierduta… Cand ii vede soferul se posomoraste de moarte; apoi porneste aparatul, marcand porniri dupa porniri.
Gigi Ciobanu: (tolanindu-se pe pernele moi) Tot cu bucalatul asta esti? Altul mai breaz n-ai gasit?
Soferul amorseaza un viraj, care-i arunca pe cei doi unul in bratele celuilalt. Buzele li se unesc. Soferul inchide ochii strans si apasa pe accelerator.
